ADIO, DOINA JELA!

Doina Jela (1 martie 1951- 26 martie 2025) a fost una dintre cele mai importante voci ale literaturii memorialistice, scriitoare, traducătoare și jurnalistă. În 1995 a publicat la Editura ”Humanitas” volumul ”Cazul Nichita Dumitru, încercare de reconstituire a unui proces comunist”, distins cu premiul de onoare al Asociației Internaționale a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români din Washington. Cu un amestec de ludic și luciditate, de duritate și sensibilitate, de curaj nemăsurat, de curiozitate și inteligență, Doina Jela ne-a ostoit dorința de clarificare morală și valorică cu tot ce a scris, selectat și verificat. Poate că a deranjat pe mulți adulatori ai regimului de tristă amintire, dar ea nu a abdicat niciodată de la moralitate. ”După amiaza unui torționar”, ”Lexiconul negru”, ”Telejurnalul de noapte”, ”Această dragoste care ne leagă”, ”Ungaria 56. Revolta minților și sfârșitul mitului comunist”, în colaborare cu Vladimir Tismăneanu”, ”Afacerea Meditația Transcedentală”, sunt doar câteva cărții de referință. A scris romane, a îngrijit, coordonat, prefațat mai multe volume, a scris cărți în colaborare cu alți istorici. Aparițiile ei televizate depășeau granițele succesului. Mesajele sale profunde reușeau să atingă sufletele telespectatorilor. „Drumul Damascului”, spovedania unui fost torționar, este cea mai citită carte din Biblioteca ”Aurel Dumitrașcu” Borca, dar pe care eu nu o voi putea prezenta niciodată.

Franț Țandăr, torționarul, și-a povestit experiențele din pușcăriile pe unde a trecut, cu o cruzime care încrețește carnea de frică a celor care citesc. Cartea a fost ecranizată de Lucian Pintilie în ”După amiaza unui torționar”, iar regizorul Mihai Măniuțiu a dramatizat-o. Doina Jela era nemulțumită de filmul lui Pintilie, pentru că nu a surprins căința personajului principal . În timpul loviturii de stat din 1989, Franț Țandără a venit la București de la Giurgiu, să spună tuturor ce grozăvie a fost comunismul. Întrebat de ce nu a spus până atunci, a răspuns cu o întrebare ”Cui?”. Este membră fondatoare a Asociației Jurnaliștilor Independenți din România, afiliată la Asociația Jurnaliștilor Europeni, cu sediul la Bruxelles. Membră de onoare a Asociației Foștilor Deținuți Politici, filiala Constanța. În 1990 a lansat și coordonat seria ”Procesul comunismului” la Editura ”Humanitas” și ”Actual” de la Curtea Veche Publishing. Doina Jela a fost o voce foarte cunoscută a adevărului istoric, ”o lovinesciană consecventă, o superbă editoare, o autentică intelectuală democrată” (Vladimir Tismăneanu). Scrierile și mărturiile ei rămân un reper esențial pentru ceea ce a însemnat totalitarismul comunist. Va mai avea cineva curajul și energia ei?