Superstiția este definită în DEX ca fiind „credința în miracole, semne prevestitoare, lucruri aducătoare de noroc sau de ghinion, Prejudecată care decurge din credința că tot ce se întâmplă în natură și în societate este o manifestare a unor forțe supranaturale și potrivit căreia anumite întâmplări curente neînsemnate sunt socotite ca putând influența sau determina evenimente (de obicei rele) în viața oamenilor.”
Credința este faptul de a crede în adevărul unui lucru, încredințare, convingere, faptul de a fi credincios, convingerea despre existența unui zeu, Dumnezeu.
Ciobanul din vârful muntelui a urmărit din ce parte vin vânturile aducătoare din vremuri grele, ceața ce stă încremenită în văile adânci, cum zboară păsările, cum se poartă oile. Au fost atenți la direcția fumului ce iese din stână, dar și la fundul cazanului pe care arde funinginea.
Au observat și au tras concluzii. Cei care fac fânul trebuie să știe precis când e vreme bună și când plouă. Nu aveau la dispoziție buletinele meteo și prognozele pe săptămâni sau luni. De aceea, aveau și ei o multitudine de observații – răsăritul sau apusul soarelui, negurile, zborul rândunelelor, culoarea Lunii. Apelau la solomonari să oprească vremurile.
Mamele aveau grijă să le insufle copiilor o sumedenie de învățăminte despre igiena personală, să se păzească de cele rele, să crească frumos, să aibă cei șapte ani de acasă, să nu nesocotească sfaturile celor mai mari. Pentru momente triste, există o sumedenie de credințe și superstiții care fac mai ușoară despărțirea de cei dragi, datoria pe care o avem pentru cei decedați. Aflăm că viața întreagă de la naștere până la moarte este coordonată de un șir nesfârșit de superstiții și credințe. Dacă le respectăm mesajul, vom fi feriți de întâmplări nefericite, vom trăi liniștiți în colectivitate, nu om trăi sentimentul vinovăției față de cei decedați.
*Cine face fântână va avea apă pe lumea cealaltă.
*Cine spurcă fântânile face mare păcat.
*Apa și locul unei fântâni sunt sfinte.
*Cine moare în Săptămâna Luminată merge direct în Rai.
*Fiecare om are o stea.
*Când moare omul, cade și steaua lui.
*Dacă omul a fost nefericit, se spune „Vai de steaua lui”.
*Dacă la o stână este un cioban care ia mana, toată brânza de la acea stână sau cea făcută de el se umple de viermi.
*La casa mortului se pun într-un geam întredeschis, apă și zahăr pentru sufletul celui decedat care vine noaptea să-și potolească setea.
*Lumânarea aprinsă la capul mortului e lumina după care merge sufletul spre lumea cealaltă.
*Ai casei trebuie să aibă mare grijă ca nu cumva să se stingă.
*Ștergarele care se duc mortului sunt dezlegările de care atâta nevoie.
*Prosoapele puse pe drumul pe unde este dus decedatul sunt punțile peste care trebuie să treacă sufletul.
*Pentru rezolvarea unor dureri, dorințe, pentru pedepsirea celui ce te-a furat, ți-a făcut rău, se postește 12 vineri, post negru, în tăcere sau în 7 zile de marți pentru relele făcute de cineva. Cel vinovat moare dacă nu își cere iertare. Poate fi pus cineva să postească contra cost.
*Să nu dormi cu fața în sus, cu mâinile pe piept, că tragi a moarte.
*Să faci semnul crucii cu usturoi pe uși, geamuri, grajduri în seara Sf. Andrei pentru a alunga strigoii.
*Unii oameni numără de câte ori cântă cucul primăvara pentru a afla câți ani mai au de trăit.
*Când n-ai noroc la copii – primii ți-au murit de mici, pe noul venit pe lume îl dai pe geam, cu alt nume, unui vecin ce are mai mulți copii sănătoși, să crească la familia aceea, ca moartea să nu-l găsească.
*Decedatul trebui spălat, îmbrăcat cu haine curate, frumoase. Nimeni nu se poate prezenta în fața lui Dumnezeu și a îngerilor neîngrijit.
*La cununie, la Isaiia dănțuiește, mireasa să calce ca din greșeală un picior al mirelui și astfel se va face ascultată în casă.
*Dacă plouă în ziua nunții, mireasa va plânge mult în viața ei.
*Să nu vorbești pe cei morți de rău că le iei păcatele.
*Când un copac nu face fructe să-l jugănești sau să te duci la el la Bobotează foarte hotărât să-l tai iar ai case să te oprească. Va rodi în primăvară.
*Fata care cade pe gheață în ziua de Bobotează se mărită în anul acela.
*După moartea cuiva se va duce timp de 40 de zile, câte un vas cu apă, ca să aibă sufletul ce bea pe lumea cealaltă.
*Pământul nu primește în el șerpii care au mușcat în vara aceea. Cei găsiți afară după Ziua Crucii trebuie omorâți obligatoriu.
Gheorghe BONDAR
