Această sintagmă am creat-o noi pentru un proiect al Asociaţiei Profesorilor de Istorie din Neamţ din 2019, în cadrul căreia s-a realizat o amplă monografie a judeţului Neamţ (530 de pagini, format academic), cu acest titlu. Acest articol este continuat în pagina 17 printr-o scriere a lui Constantin Turcu din perioada interbelică. Se gândea la o monografie a regiunii. Monografia amplă din 2019 a fost realizată de un colectiv larg de profesori de istorie, geografie sau religie, coordonat de Elena Preda, Iulian Săndulache şi Daniel Dieaconu. Un efort remarcabil a realizat regretatul profesor Cristian Vatamanu.
De ce tezaur?!
Neamţul este considerat cel mai vechi ţinut atestat de documente al Moldovei, iar ţinuturile au fost constituite înainte de primele „descălecări”. Zbuciumul istoriei nu a ocolit acest ţinut şi aflăm vestigii ale locuirii încă din preistorie. La Ceahlău, Bistricioara sau Poiana Cireşului au poposit reprezentanţi ai paleoliticului, itineranţii vremurilor reci, pe Hăşmaş şi Ceahlău au urmărit ultimele animale mari vânătorii epipaleoliticului. În ulucul subcarpatic şi spre „şes” s-au aşezat oamenii neoliticului, creatorii unor culturi extraordinare. În sudul ţinutului şi-au ridicat aşezări războinicii epocii bronzului, iar la Bâtca Doamnei, Cozla sau Piatra Şoimului erau aşezări dacice din epoca clasică a acestei civilizaţii. Continuitatea dacilor prin neamul liber al carpilor este atestată de la Hangu până la Văleni, iar protoromânii s-au adăpostit în depresiunile subcarpatice. Sunt aşezări în care s-a arătat stratigrafic continuitatea locuirii din paleolitic până astăzi.
În ţinutul Neamţului (sau Neamţ, nu insistăm asupra corectitudinii unui termen sau al altuia) vechii voievozi au ridicat mănăstiri şi cetăţi. Aici e Biserica Domnească şi Turnul lui Ştefan, Bistriţa, Neamţul, Bisericanii, Pângăraţii, Tazlăul, Războienii. Sau Secul, Sihăstria, Buhalniţa, Pionul, Nechitul, Horaiţa. Ceahlăul este muntele sfânt al românilor, o adevărată Meteoră românească s-a făcut în jurul său, iar Bistriţa este râul cel „îndelung umblător” despre care scriau străbunii, pe care au curs la vale nenumărate plute. Aici se pot căuta urmele lui Creangă, Vlahuţă, Veronica Micle, Hogaş, Mironescu şi încă mulţi alţii. Aici au pictat Grigorescu, Tonitza, Băieşu, Vorel sau Iulia Hălăucescu.
Sunt puţine cele spuse de noi, dar ne îndrituiesc să insistăm: Neamţul este un ţinut tezaur şi merită aura aceasta şi datoria noastră este să o păstrăm cât mai strălucitoare…
