MONOGRAFIA DOMENIULUI BORCA ȘI SABASA-FARCAȘA

„MONOGRAFIA DOMENIULUI BORCA ȘI SABASA-FARCAȘA DIN JUDEȚUL SUCEAVA” a apărut în 1906 la București, „Tipografia Gutenberg”. Autorul, Augustin Berian, a fost absolvent al Academiei Forestiere din Chemnitz-Germania și era la acea vreme administratorul Domeniilor Coroanei. Este prima monografie, prima lucrare științifică, minuțios documentată pentru acele vremuri. De la Dimitrie Cantemir, primul monograf al Moldovei,cu a sa „Descrierea Moldovei”, în care ne menționează și pe noi, pentru că venea la „băi” la Borcut (izvor cu apă minerală) nimeni nu s-a gândit să adune atâtea date geografice, istorice, etnografice într-o lucrare de mare întindere. Augustin Berian nu era de –al locului, dar s-a implicat cu tot sufletul și a lăsat urme trainice în toatedomeniile de activitate.

Prima parte este a „generalităților” și cuprinde un scurt istoric. Despre Borca s-a auzit pentru prima dată în 1561, ea aparținând de mănăstirea Slatina, fondată de Alexandru Lăpușneanu. Clima, solurile, pădurile, apele, vecinii, toate sunt studiate în amănunt. Capitolul al doilea este despre „exploaterea domeniului”. Aici se specifică că pentru „exploatarea domeniului” s-au căutat doar silvicultori români, absolvenți ai școlii de silvicultură de la Brănești, care să cunoască interesele locuitorilor. Se face referire și la mijloacele de exploatare, adică scoaterea lemnului din pădure. Se foloseau ulucele, tânjala cu boi, calea ferată, canalul cu apă, transportul pe Bistrița (plutăritul). Unele denumiri vor pune tinerii din ziua de astăzi la grea încercare, pentru că sunt de domeniul trecutului. A existat cale ferată la Borca, a existat funicular, dar ele sunt amintite numai în monografie. Unele au dispărut cu desăvârșire.

Capitolul despre apele minerale prezintă o analiză chimico-biologică a apei minerale numită „borcut”.

Sunt capitole dedicate plantațiilor și pepinierelor, personalului de serviciu, locuințelor. Locuințele există și astăzi, sunt clădiri de patrimoniu. Liceul Borca a întreținut și reparat două astfel de clădiri. În una funcționează CDI-ul, în a doua funcționează serviciul contabilitate. Cantoanele forestiere există și astăzi. Se face referire la gaterul de pe Bistrița, mori, pive, hotel (toate dispărute). Apoi, sunt descrise școlile, bisericile, atelierele școlare, cursurile pentru adulți, bibliotecile școlare, teatrele sătești. Sătenii au fost actori și spectatori la opereta „Prințul Puf”. Există  o societate cultural-economică la Borca, unde se făcea lectură, se țineau conferințe. Din această societate s-a desprins o bancă (Societatea cooperativă). Se puteau face și asigurări pentru vite, în caz că erau atacate de animalele sălbatice. Ultimul capitol este dedicat proiectelor pentru viitor referitoare la plantarea râpelor, canalizarea pâraielor. După cum se poate observa, sătenii, cu siguranță au fost sceptici când s-a instalat Domeniul Coroanei la Borca, dar văzând că au început să apară schimbări în bine, s-au integrat. Au făcut teatru, au citit, au participat la împăduriri, la construirea drumurilor. Viața culturalăși economică era înfloritoare. Au acceptat modelul de casă cu hol pe mijloc, au primit sfaturi la conferințele la care au participat despre creșterea copiilor, întreținerea caselor, creșterea vitelor, igienă. Au participat la cursuri de alfabetizare.

Monografia lui Augustin Berian este un document prețios pentru cei care vor să-și cunoască trecutul local. Această lucrare a fost un punct de referință pentru „Borca, file de monografie”,autor Iolanda-Ana Lupescu, o amplă incursiune în istoria comunei Borca.

Iolanda LUPESCU