Urbea de sub baraj, „oraşul mării dintre munţi” cum l-am numit noi, a fost în după-amiaza zilei de joi (13 octombrie 2022) gazda unui eveniment dedicat încoronării de acum 100 de ani. De mulţi ani, locul cel mai potrivit şi căutat pentru manifestări culturale a fost şi este Biblioteca „Mihai Eminescu”. Iniţiatorul: profesorul pensionar, dar cu vervă de tânăr debutant, Dragomir Oprea. Amfitrioanele: Mariana Călinescu şi Elena Tofan, cele două bibliotecare ale aşezământului.
Pe lângă celebrarea solemnului eveniment din 1922, s-a lansat şi lucrarea „Trecute vieţi de regi şi regine” a profesorului Oprea. Conform afişului, invitat special a fost Daniel Dieaconu, dar invitaţi speciali au fost toţi profesorii Bicazului, elevii liceului în frunte cu diriginta Xenia Sârbu, metodistul bibliotecarilor Virgil Cojocaru, cantautoarea Cristina Marina, preotul Marin şi toţii iubitorii de istorie, de ţară şi neam prezenţi în sală. Cartea prezentată a fost scrisă după o îndelungă cercetare de bibliotecă şi arhivă, şi se prezintă cititorului într-un ritm alert, cu schimbări reuşite de registru, accesibilă şi publicului larg interesat de cele de demult. O dinastie ni se dezvăluie cu luminile şi cu umbrele ei. Este ceea ce a remarcat profesorul bicăjean cu rădăcini vrâncene, un intelectual mândru de rădăcinile sale ţărăneşti, definitorii pentru un cursus honorum remarcabil, cu efort şi dăruire, cu muncă temeinică şi acribie. Au venit să-i fie alături foşti elevi, chiar şi din prima generaţie la care a fost domnia sa diriginte. Dintre aceştia, unii au avut alocuţiuni şi s-au născut întrebări şi au venit şi judicioase răspunsuri. Produs al domnului profesor, Xenia Sârbu, care predă istorie la catedra liceului bicăjean, a evidenţiat forţa modelului. Primit cu aplauze a fost anunţul doamnei Călinescu: Ion Asavei, bibliotecar câteva decenii la Bicaz, grav bolnav, a făcut paşi mari spre însănătoşire. Este aşteptat să fie iarăşi alături de iubitorii de cultură oaspeţi ai bibliotecii din Bicaz. Sesiunea de autografe a fost urmată de o „parte a doua”, unde printre sandviciuri şi prăjituri oferite de gospodinele noastre gazde, s-au continuat discuţiile, s-au născut noi întrebări, răspunsuri şi îndârjite polemici constructive. Un orăşel ce azi mai numără doar 6.000 de suflete, legat istoric de regii României prin Palatul regal şi refugiul familiei aici la 1918, a arătat că ştie să-şi onoreze blazonul de „oraş regal”… Pentru mulţi dintre cei prezenţi a fost o „adevărată lecţie de istorie”, cum remarca o doamnă oaspete de la Grinţieş. Sunt necesare astfel de lecţii şi ar fi bine să învăţăm cu toţii din lecţiile istoriei. (Daniel DIEACONU)
