duminică, septembrie 8
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin

Numele cărții: Prințul nemilos (Seria Făpturile văzduhului vol. 1)

Autor: Holly Black

Categorie: Fantasy,Young Adult

Vârstă recomandată: 14+

Editura: Storia Books

Număr pagini: 432

Data publicării: 2018

Descriere: Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor. Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detestă oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.

Recenzie: O lectură ce te transpune într-o altă lume, mai exact în Tărâmul Zânelor, unde trăiesc impi, hobi, goblini, boggani, grigi, selke, striți, pixi, dar și oameni.

Deși incipitul cărții prezintă episodul dur în care părinții lui Jude, Taryn și Vivienne sunt uciși de un personaj misterios „A apărut pur și simplu, ca și când ar fi pășit din umbră în umbră”, pe parcursul cărții urmărim progresele protagonistei de a depăși titlul de „fată din lumea oamenilor„. Am admirat adaptarea  acesteia pe Insula Puterii, în Regatul Elfhame. Fiind sub protecția lui Madoc – criminalul părinților ei, dar și generalul Înaltului Rege –, Jude devine, treptat, o bună luptătoare, dovedind asta la Turneul de Vară în urma căruia depune jurământul de al sluji pe Prințului Dain, viitorul rege. Dar… ce se va întâmpla la încoronare?

O copertă desprinsă din poveste; răsturnări de situație la fiecare cinci pagini; capitole scurte; personaje bine conturate, puternice, cu povești dureroase în spate și un final total neașteptat… aceasta este cartea Prințul nemilos.

Notă: <5/5>

„Firește că vreau să fiu ca ei. Sunt frumoși ca niște săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veșnic. Iar Cardan e chiar mai frumos decât ceilalți. Pe el îl urăsc cel mai mult. Îl urăsc atât de mult, încât uneori, când mă uit la el, abia mai pot să respir.”

Camelia Gabriela ZAHARIA, clasa a VIII-a

 

 

Share.

Leave A Reply