Numele cărții – O mare de lacrimi
Autor – Ruta Sepetys
Categorie – Ficțiune istorică pentru adolescenți
Vârstă recomandată – 16+
Editura – Epica
Număr pagini – 360
Anul apariției – 2017
Ruta Sapetys oferă o captivantă ficțiune istorică, pornind de la un episod zguduitor petrecut spre sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, o tragedie înscrisă în istorie drept cel mai cumplit dezastru maritim – scufundarea vasului german Wilhelm Gustloff în Marea Baltică. La 30 ianuarie 1945, nava încerca evacuarea a peste zece mii de civili, răniți, oficiali naziști si personal militar din portul Gotenhafen, cu toții refugiați din calea Armatei Roșii, când a fost surprinsă și torpilată de un submarin sovietic. Dintre cei nouă mii de oameni care au pierit atunci în apele înghețate, aproape cinci mii erau copii.
Descriere – Ne aflăm la finalul celui de al Doilea Război Mondial, în Prusia Răsăriteană, unde mii de refugiați caută cu disperare o cale de scăpare din calea morții. Printre aceștia se află și Joana, Emilia și Florian, ale căror vieți se intersectează pe drumul către nava care le promitea salvarea, Wilhelm Gustloff. Fiecare are secrete „incomode”, ca toți cei care trăiesc vremuri de război, de fugă și de lipsuri. Uniți prin forța împrejurărilor, poveștilor lor converg, iar paleta narativă se îmbogățește în consecință, deopotrivă cu emoțiile cititorilor care află, într-o rapidă alternanță a perspectivelor, despre minciuni și revelații, despre trădare și generozitate, despre violență și autoamăgire. Cu fiecare minut care-i apropie de țărmul izbăvitor, își înving neîncrederea și își consolidează speranța. Dar, tocmai când credeau că au reușit, intervine inevitabilul hâd al sorții. Naționalitatea, cultura, educația, statutul social nu mai contează atunci când zece mii de suflete – adulți si copii – se văd nevoite să lupte pentru supraviețuire.
Recenzie – M-am atașat de protagoniști, cei patru adolescenți: Joana, Emilia, Florian și Alfred, pe timpul lecturii, trăind, cu sufletul la gură, alături de ei orice moment tensionat. Poveștile lor m-au trecut prin diferite stări, stârnindu-mi, de cele mai multe ori, tristețea. Empatia, nădejdea, curajul, dar și frica de moarte sunt sentimentele ce predomină în carte, autoarea conturând foarte bine trăirile fiecăruia.
„-Nu, fiule, a susținut tatăl meu. Nu ești un trădător al țării tale. Ești mult mai rău. Ești un trădător al sufletului tău.”
Notă – <5/5>
Camelia – Gabriela ZAHARIA
