Când am pornit spre cursul Erasmus+ „The 4Cs Outdoors”, aveam emoții amestecate: curiozitate, nerăbdare și întrebarea aceea firească – oare ce mă așteaptă? Prima întâlnire cu grupul a fost deja o surpriză plăcută. Oameni din toată Europa, fiecare cu limba, accentul și poveștile lui, dar toți cu aceeași dorință: să învățăm altfel, să ne inspirăm unii de la alții și să ducem în clasele noastre ceva nou. Natura – sala noastră de clasă În locul băncilor și al pereților albi, am avut copaci, poteci și cerul liber deasupra noastră. La început mi s-a părut ciudat să vorbim despre educație stând…
Autor: Ecoul Muntilor
Spunem adesea că oportunitățile se ascund în jurul nostru și că depinde doar de noi să le vedem. Pentru mine, una dintre aceste oportunități a fost mobilitatea Erasmus+, un program care aduce împreună studenți din întreaga Europă pentru a învăța, a colabora și a descoperi culturi diferite. Tema proiectului la care am participat a fost despre colaborare și cercetare, iar împreună cu colegi din Germania, Polonia, Turcia, Cehia, Lituania și Croația ne-am întâlnit în Letonia pentru a valorifica aspecte legate de această temă. Drumul a început în Riga, capitala Letoniei. Chiar și o singură zi petrecută acolo a fost suficientă…
Ne apropiem de sfârşitul celui de-al treilea an de „Ecoul Munţilor”, seria sa nouă. O revistă care, se pare, va supravieţui chiar şi în astfel de vremuri. Grele pentru cultură, grele pentru presa scrisă! S-au anunţat noi abonaţi, aşteptăm şi alţi doritori, cu aprobarea conducerii, preţul anual a rămas acelaşi. Numărul acesta a primit articole de la mai mulţi profesori de istorie, erudiţi şi pasionaţi: Elena Preda, Emanuel Bălan, Ana şi Andrei Nica, Daniela şi Vasile Ciubotaru şi contribuţiile lor ne sunt de mare folos. Remarcăm un studiu despre oierit realizat de mica noastră jurnalistă Maya Bicăjanu, care a folosit…
De mică am avut o curiozitate ciudată, să merg prin cimitire și să descopăr puțin din personalitatea celui care era îngropat acolo. Fie citind epitaful, fie uitându-mă lung la fotografia celui decedat. Când am fost elevă la un liceu respectat din Piatra-Neamț, mergeam în cimitirul Eternitatea și în Cimitirul Eroilor, petrecându-mi minute bune descoperind mici istorii din viața fiecăruia. Iar bucuria era și mai mare dacă erau lumânări sau candele neaprinse pe care eu cu bucurie le aprindeam. Volumele la care m-am oprit astăzi mi-au venit ca „mingea la fileu”, doar că mi-am imaginat că am fost pe aleile Cimitirului…
Barbu Știrbey, domnitorul Țării Românești (1849-1853 și 1854- 1856) a cerut guvernului francez în 1853 un medic capabil să organizeze serviciul sanitar militar și pe cel civil. În data de 13 martie 1853 a sosit în Țara Românească medicul francez Carol Davila. Domnitorul i-a încredințat lui Davila conducerea serviciului sanitar al oștirii, dându-i gradul de maior și directoratul spitalului militar Mihai Vodă din București, ce funcționa în incinta mănăstirii cu același nume. A găsit în spital o realitate tristă. Spitalul era supraîncărcat cu bolnavi atinși de tifos, neîngrijiți și nehrăniți. A făcut un memoriu ce privea organizarea serviciului sanitar, a…
Să fii suporter poate fi greu, mai ales dacă ești suporter al unui club mic, deoarece poți vedea clubul tău cum pierde 7 sau 8 la 0, exact așa cum a făcut și CSM Ceahlăul Piatra Neamț contra CS Concordia Chiajna, Ceahlăul pierzând 8-0 în fața clubului ilfovean. Să urmărești meciul din tribune este mult mai spectaculos decât să privești meciul de la televizor, deoarece în tribune ești alături de alți suporteri ai clubului tău și te simți că le dai putere jucătorilor de pe teren cu cântări și aplauze. Cluburile mele favorite sunt CSM Ceahlăul, FC Dinamo București și…
Deși a început toamna și așa îi stă în fire să coloreze frunzele, să le culeagă și să își pregătească plapuma, e o căldură de vară ce te obligă să tragi la umbră în timpul prânzului. Nu poți sta fără să asculți sau să vizionezi ceva. Am prins și eu o emisiune ce m-a dus în lumea lui Ivan. Nu cel groaznic, ci acel Ivan care s-a calificat și a câștigat finala cu pagaia ruptă. Cel căruia urmașii lipoveni îi fac cinste păstrând obiceiurile și tradițiile. Am văzut casele acoperite cu stuf și tâmplăria vopsită cu albastru. Femei, bărbați, tineri,…
Eram în mașină, în drum spre poalele muntelui, când m-a lovit puternic realizarea: urma să urc Suhardul împreună cu prietenii mei. Când mă lovise brusc adevărul simțeam că nu mai am răbdare, parcă se făcuse mult mai cald în mașină în doar câteva secunde. Ardeam de nerăbdare. Am simțit o bucurie sufletească, ca și cum m-am întrecut pe mine însămi. Eram, oare cumva, mândră de mine, deoarece mi-am putut depăși o graniță pe care nici nu știam că o aveam. Așa că, știind că am posibilitatea să experimentez astfel de trăire din nou, nu mai aveam răbdare. Minutele trecuseră greu,…
Reședința Regală din Bicaz, astăzi sediul Primăriei orașului, este una dintre acele clădiri care, privite din exterior, poate părea doar o construcție veche, dar care ascunde în spatele zidurilor o poveste bogată, plină de evenimente și emoții, întinsă pe mai bine de un secol. A fost ridicată între 1909 și 1912, într-o perioadă în care România se moderniza rapid, iar familia regală căuta locuri potrivite pentru reședințe de vacanță, dar și pentru domenii care să contribuie la susținerea financiară a Reședinței Regale. Proiectul făcea parte din inițiativa regelui Carol I de a crea Domeniile Coroanei: proprietăți administrate profesionist, care să…
„Viața nu este o flacără mică. Este o torță splendidă, pe care am apucat-o strâns preț de câteva clipe și vreau să o fac să ardă puternic și strălucitor înainte de a o înmâna generațiilor viitoare.” B. Shaw Viața omului e o călătorie spre necunoscut. Oricât de lungă ar fi, pare că a trecut prea repede și lasă tristețea unui final neașteptat. La bătrânețe, lipsindu-ne autoritatea și responsabilitatea percepem, cu durere, că societatea ne ignoră, ne privește cu indiferență, uitând că am avut un rost pe pământ. Vârstnicii își aleg un stil de viață retras, potrivit cu situația lor. În…