Despre trupa de teatru „Bistr-Art” am mai amintit și cu ocazia primirii într-o singură vară a șase premii naționale și un mare trofeu internațional pentru reprezentația unei piese de teatru despre Ștefan cel Mare. Trupa a fost creată în anul 2023, la inițiativa conducerii Primăriei Farcașa și a ajuns să fie cunoscută datorită textelor ș regiei care aparțin etnologului Cristina Petrea. În ziua de 17 octombrie, la Târgul de Tradiție și Gastronomie Farcașa, tinerii actori au fost răsplătiți cu aplauze după un spectacol sui-generis: o șezătoare care le-a amintit spectatorilor că identitatea locului trebuie păstrată și dusă mai departe. Istoria, graiul, obiceiurile vechi sunt unice și pot fi păstrate vii și nealterate, dacă sunt amintite celor din comunitate, din când în când. Au fost scene în care haiducul Florea a alungat un turc, o călugăriță anonimă s-a nevoit într-o peșteră care a devenit loc de pelerinaj, păcălirea rușilor în timpul deflagrației mondiale, legenda lui Vârlanu și al izvorului cu același nume, transhumanța, construirea primei biserici cu hramul cuvioasei Parascheva.
Interpreta Eugenia Petrea, acum studentă la Academia de Muzică din Iași, a interpretat, cobză și voce, o veche baladă. Moș Mihai Lupuleasa a cântat la cimpoi, iar interpreta Geta Furtună a cântat un cântec despre destin și familie. Versurile șezătorii au fost create de doamna etnolog Cristina Petrea, un melanj armonios spiritual, religios, din care nu a lipsit nici amuzamentul și nici colaborarea între generații și solidaritatea. Un astfel de spectacol rămâne în suflet prin oameni, prin gingășia copiilor interpreți și prin gesturile lor, prin farmecul transformat în faptă bună. Cred că acest eveniment a avut loc în cel mai potrivit moment: s-au strâns recoltele de pe ogor, vitele au coborât de la stână, s-au bătut nucii, s-au cules merele, rândunelele pleacă în țările calde, iar gângăniile și șerpii s-au ascuns în pământ. Este un timp al împăcării omului cu el însuși, al răsuflării ușurate. Datorită dedicării și a inițiativei, suntem încurajați să încercăm să ne întoarcem la tradiții. Poate că nu întâmplător ziua de 17 octombrie este dedicată patrimoniului imaterial și cum putea fi serbată, dacă nu printr-un spectacol de pomină.
Mi-a plăcut scena îmbrăcată în covoare vechi și ștergare, care au înfrumusețat viața omului de la naștere până la morte. Fructe, legume, crizanteme, culori greu de descris în cuvinte, o splendoare cu care numai toamna ne poate gratula, au alcătuit o ambianță de care cu greu m-am despărțit. Afară a fost frig și a plouat. Dar ce înseamnă ploaia pe lângă un spectacol reușit și o priveliște ideală? Ernest Bernea în „Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român” spunea că întreg calendarul este în funcție de sărbătoare.
A fost sărbătoare pe 17 octombrie, 2026 la Farcașa? Eu zic că da!
Iolanda LUPESCU

