„Ranger Juniior Jurnalism” este un concept care a căpătat formă şi o desfăşurare deosebită în munţii Neamţului. Munţi care sunt un adevărat tezaur al minunilor create de natură şi de om şi unde trei arii protejate oferă o diversitate nemaipomenită de specii floristice şi faunistice, multe dintre ele endemice: Parcul Naţional Ceahlău, Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş şi Parcul Natural Vânători-Neamţ. Iar Ceahlăul este muntele legendelor, poveştilor şi credinţelor ancestrale şi în jurul său s-a născut din vechime o adevărată „Meteoră românească”. Cu sprijinul direcţiilor de administrare a parcurilor amintite, al autorităţilor locale şi judeţene, al unor asociaţii şi fundaţii, elevii zonei activează de mai mulţi ani în domeniul ocrotirii şi a promovării naturii. Şi astfel a apărut „ranger junior jurnalism”.
- O asociaţie şi o şcoală a muntelui Ceahlău
Asociaţia Pro Grinţieş s-a fondat în 2009 la Şcoala Gimnazială Grinţieş, judeţul Neamţ, într-o regiune situată la poalele munţilor Ceahlău şi Grinţieş şi nu departe de munţii Călimani. Încă din 2006, s-au desfăşurat în Neamţ tabere de tipul ranger-junior sub auspiciile WWF România, primele fiind în Parcul Naţional Ceahlău, iar profesorii şi elevii de la Grinţieş au fost parte a primelor încercări în acest domeniu. Asociaţia Pro Grinţieş (din arealul Parcului Naţional Ceahlău) a organizat prima tabără ranger-junior în Ceahlău în 2014 şi împreună cu Asociaţia Ecologică Corolar Crăcăoani (din arealul Parcului Natural Vânători-Neamţ) au desfăşurat în perioada 2013-2019 mai multe tabere ranger-junior în ariile protejate nemţene, doar pandemia COVID întrerupând activităţille micilor rangeri pe cărări de munte. În 2015, elevii grinţieşeni au participat la o tabără în Parcul Naţional Retezat oferită de Asociaţia Pro Park în urma realizării unui film câştigător al unui concurs dedicat ariilor protejate aflate în apropierea şcolilor. Şi a fost „Ceahlăul – un munte de legendă!” (vezi video).
La Şcoala Gimnazială Grinţieş cu TVR Iaşi
Asociaţia Pro Grinţieş a sprijinit apariţia an de an (din 2009) a revistei „Catharsis”, cu redacţia la Şcoala Gimnazială Grinţieş, publicaţie cu multe premii, inclusiv naţionale (Premiul al II-lea în 2024, Premiul al III-lea în 2023, Menţiune Naţională în 2026, care a fost cel mai bun rezultat al jurnalismului şcolar nemţean din acest an). În şcoala grinţieşeană se urmează un CDEOŞ (opţional, în limbajul şcolarilor) numit „Noţiuni de geografie, ecologie şi protecţia mediului” şi un altul numit „Ţinutul Neamţului”: geografie şi istorie locale şi ocrotirea mediului, cu referiri importante asupra ariilor protejate nemţene.
Membrii Asociaţiei, mai mari sau mai mici, colaborează la revista regională lunară „Ecoul Munţilor”. În anul 2025, elevii Şcolii Grinţieş (în număr de 88) au fost parte al proiectului „Rangerii Juniori în Parcul Naţional Ceahlău”, iniţiat de Direcţia de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău, sprijinit de Ministerul Mediului.
În 2025, a avut loc, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, Tabăra de Jurnalism pentru Copii „Catharsis”, desfăşurată în cele trei mari arii protejate nemţene ce alcătuiesc munţii Neamţului şi o parte din ulucul subcarpatic nemţean, cu elevi din Grinţieş, Bicaz, Agapia, Crăcăoani sau Ceahlău. A implementat proiectul Asociaţia Pro Grinţieş şi a fost firesc ca pentru 2026 să se concentreze pe jurnalismul de mediu. Şi ideea a avut un succes deosebit la Borca, la Liceul „Mihail Sadoveanu”, în cadrul unui proiect larg PNRAS, în care, în martie 2026, s-a creat „Clubul de Jurnalism de Mediu”.
În perioada septembrie-octombrie 2026, Asociaţia Pro Grinţieş a desfăşurat un nou proiect dedicat protecţiei mediului şi jurnalismului şcolar, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, numit „Ranger Junior Jurnalism”.
2. Rangeri juniori în Parcul Naţional Ceahlău
Parcul Național Ceahlău împreună cu Ministerul Mediului și Fondul pentru Mediu au desfăşurat proiectul “Rangerii Juniori”, program care ce s-a constituit într-o șansă pentru elevi de a cunoaște și înțelege natura, de a se familiariza cu specificul meseriei de ranger împreună cu rangerii Parcului Național Ceahlău. A fost un program de educație nonformală, care şi-a propus să formeze generații de copii implicate în protecția naturii și care să înţeleagă nevoia crescândă de protejare a mediului înconjurător, cu excursii, drumeţii, ateliere sau alte tipuri de activităţi, vizând educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului. Parcul Național Ceahlău, situat în nord-estul României, în județul Neamț, este cunoscut pentru peisajele sale impresionante, flora și fauna bogate, cu numeroase elemente de bio și geo-diversitate cu adevărat valoroase, precum și pentru traseele turistice atrăgătoare. Deși în ultima vreme devine foarte cunoscut mai mult pentru celebrele scări de pe vârful Toaca! Cu o suprafață de aproximativ 7.800 de hectare, Parcul Național este elementul central al Masivului Ceahlău, unul dintre cei mai spectaculoși munți din Carpații Orientali.
Micii rangeri la Cabana Fântânele, Ceahlău
Profesia de ranger a fost introdusă în ultimul deceniu în „Clasificatorul Ocupațiilor din România”, aceasta având deja tradiție în parcurile naționale din străinătate. Rangerul are activități de monitorizare și de protejare a biodiversității și a valorilor naturale din aria în care-și desfășoară activitatea. În competența acestuia intră verificarea respectării legislației și a regulamentului ariei naturale, activități de ghidaj și de informare a turiștilor, activități de educație, monitorizare a faunei și inventariere a florei, fiind un suport pentru echipele de cercetare. Rangerul colaborează cu localnicii, dar și cu autoritățile competente, care pot interveni în caz de urgențe. Elevii au devenit parteneri de dialog pe teme importante, dar în același timp teme de care oamenii mari, din păcate, nu mai au răbdare sau cărora nu le mai dau importanță:
-Cum și de ce cântă păsările?;
-Cum și ce fel de urme lasă animalele când calcă?;
-Ce rol au Rangerii Parcului Național și ce echipamente folosesc?;
-Ce putem face fiecare din noi să ajutăm în loc să distrugem Natura din jur și mai ales, de ce e important să o păstrăm?;
-Cum putem mai bine prezice viitorul, urmărind horoscopul sau fiind atenți la ce plante și animale sunt în jur și ce fac ele acolo?.
Unul dintre ateliere a vizat familiarizarea elevilor cu diverse specii de animale protejate, de la amfibieni la păsări și mamifere și oferirea informațiilor necesare pentru ei să le poată identifica. Al doilea atelier a presupus o interacțiune cu instrumentele specifice unui naturalist și înțelegerea scopului pentru care Rangerii și biologii se apropie de animale și adună informații despre acestea. Aici au fost prezentate camere cu senzori, instrumente de capturat amfibieni și reptile, binocluri și lunete, chemători și sunetele diverselor specii de păsări pe care le urmăresc rangerii Parcului Național Ceahlău.
Micii rangeri la festivitatea de premiere la Durău
Al treilea atelier de biodiversitate a fost desfășurat în mijlocul pădurii, printr-o drumeție de jumătate de zi la Cabana Fântânele. Pe traseu s-a discutat despre tipuri de pădure (conifere și foioase și faptul că pădurile se mișcă – fagul profită de o climă mai caldă și înlocuiește bradul și molidul, despre rețelele dintre arbori formate din rădăcini și ciupercile micorizante, prin care aceștia se ajută reciproc, despre șopârle și căpușe și despre cum uneori trebuie capturate (cu responsabilitate) animale pentru a evalua starea de sănătate a unei populații. Ultima parte a atelierului și posibilitatea de a atinge o șopârlă a reprezentat o aventură pentru mulți și cu siguranță partea cea mai interesantă a zilei .
În ultimul atelier de biodiversitate s-a discutat despre măsuri de conservare, punându-se accent pe unele care pot fi făcute chiar de către copii, cum ar fi construcția de căsuțe pentru păsări sau utilizarea unor aplicații de identificat specii de păsări care pot colecta date valoroase despre dinamica nevăzută a naturii în contextul schimbărilor climatice. Tot acum, pe baza unor serii de QUIZ-uri despre speciile cu care au făcut cunoștiință și despre Parcul Național Ceahlău, au fost selectați 18 ambasadori ai naturii și ai Parcului care au primit premii constând în cărți, determinatoare de păsări din România și orhidee din Ceahlău.
Activitățile suplimentare au inclus exerciții de supraviețuire și orientare, unde elevii au învățat abilități de bază pentru supraviețuirea în natură, cum ar fi construirea unui adăpost, aprinderea unui foc de tabără, găsirea surselor de apă potabilă și utilizarea unui compas pentru orientare; activități recreative și de team-building pentru a încuraja spiritul de echipă și colaborare cu jocuri de grup, probe de orientare și competiții sportive și un atelier de prim ajutor, cu informații necesare fie în drumețiile lor viitoare fie în viața zilnică.
3. „Catharsis – Tabăra de jurnalism pentru copii”
Între 7 și 10 august 2025, munții Neamțului au găzduit o inițiativă educativă aparte: „Catharsis – Tabăra de jurnalism pentru copii” (vezi video). Organizată de Asociația Pro Grințieș, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Neamț, tabăra a reunit elevi din mai multe localități ale județului, oferindu-le ocazia de a descoperi frumusețile zonei și tainele meseriei de jurnalist. Proiectul a continuat tradiția revistei „Catharsis”, publicație cu apariție trimestrială și multiple premii la nivel național, și a revistei lunare „Ecoul munților”, implicându-i pe participanți în activități practice alături de profesioniști din presă, radio și televiziune și din artele vizuale.
La atelierul de creaţie jurnalistică la Bicazul Ardelean
Tabăra de jurnalism „Catharsis” (vezi video) a fost concepută ca răspuns la nevoia de formare a elevilor și profesorilor din școlile din zona Grințieșului, a văii Bistriței și a văii Bicazului. În multe dintre aceste localități există reviste școlare aflate încă la început de drum, iar ocaziile de instruire sub îndrumarea unor jurnaliști cu experiență sunt rare. Proiectul a reunit jurnaliști din presa scrisă, radio și televiziune, membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, împreună cu artiști plastici și fotografi, pentru a le oferi participanților instruire practică și exemple din experiența lor profesională. Obiectivele taberei au vizat instruirea în redactarea de articole, realizarea de interviuri și dezvoltarea abilităților tehnice, cum ar fi utilizarea echipamentelor foto și video și elemente de TIC aplicate în jurnalism. În paralel, activitățile au urmărit familiarizarea participanților cu patrimoniul natural și cultural al regiunii, prin excursii tematice și documentări pe teren, transformate ulterior în materiale jurnalistice.
Pe Lacul Izvorul Muntelui
Pe parcursul celor patru zile, elevii au avut ocazia să îmbine experiențele turistice cu activități practice de jurnalism, rezultatul fiind o serie de materiale proprii – articole, interviuri, fotografii și desene – realizate sub îndrumarea formatorilor. Fiecare participant a contribuit cu propriile observații și idei, iar lucrările au reflectat cunoștințele dobândite și creativitatea individuală.
Atelierele și excursiile tematice au demonstrat că jurnalismul școlar poate fi atractiv mai ales atunci când este construit pe experiențe directe. Proiectul a oferit noțiuni tehnice și încrederea necesară pentru ca tinerii să își exprime liber opiniile și să abordeze subiecte de interes pentru comunitățile lor. Rezultatele taberei s-au materializat în apariții editoriale – reviste școlare și publicații online – și au devenit un punct de plecare pentru inițiative similare în viitor, contribuind la dezvoltarea jurnalismului școlar în zona Neamțului.
La un atelier de creaţie jurnalistică cu Vasile Arhire
Impresiile copiilor confirmă reușita proiectului. Una dintre elevele participante, Maya Bicăjanu, a rezumat experiența astfel: „Tabăra de jurnalism a fost mai mult decât o experiență. A fost o fereastră deschisă spre o lume a curiozității, a poveștilor și a adevărului. În aceste zile petrecute în tabără am descoperit cât de puternic poate fi cuvântul și cât de frumos e să-l folosești cu responsabilitate. Vă mulțumesc pentru șansa de a învăța de la oameni pasionați și de a-mi transforma visul în pași concreți!”
4. Clubul de jurnalism de mediu de la Borca
Un nou proiect cu impact asupra ocrotirii naturii de către elevi a fost cel iniţiat de Liceul „Mihail Sadoveanu” din Borca numit Clubul de Jurnalism de Mediu, cu sprijinul Asociaţiei Pro Grinţieş, finanţat prin PNRR. S-au desfăşurat excursii tematice, ateliere de creaţie, s-au realizat articole, fotografii, filme. Scopul proiectului a fost promovarea necesităţii ocrotirii naturii şi importanţa ariilor protejate nemţene. Aceste activităţi au devenit, astfel, mijloace eficente de conştientizare a importanţei ariilor protejate în rândul elevilor, care devin promotorii acestei acţiuni.
Prima excursie tematică. După parcurgerea primelor cursuri prin intermediul Asociaţiei Pro Grinţieş, la 27-28 martie 2026, s-a desfăşurat prima excursie tematică în Parcul Naţional Ceahlău. Cazarea s-a făcut la o selectă pensiune de la poale de munte („Mountain View”) şi de acolo micii jurnalişti din Borca (în număr de 16) au pornit pe cărările parcului, o arie protejată de mare importanţă. Ne-au însoţit informaticianul Petru Bordianu, vechi montaniard, şi Alexandru Andrieş, ziarist al hebdomadarului „Mesagerul de Neamţ”.
Cu vaporaşul de la Romsilva s-a făcut o plimbare (de aproape două ore) până dincolo de Baicu. Privelişti mirifice, discuţiii, mai mult sau mai puţin ştiinţifice, dar şi prilej de a defăşura şi un atelier de muzică folk de munte, cu sprijinul cantautorului Marius Coşerariu.
Un atelier de muzică folk pe… Lacul Izvorul Muntelui
La Centrul de Vizitare al Parcului Naţional Ceahlău de la Izvorul Muntelui, rangerii au oferit micilor jurnalişti un film documentar de mare impact: „Lupii”. Plăcuţi surprinşi de atenţia copiilor şi, nota bene, un vivace copil a strâns din toate pliantele, broşurile: „Eu vreau să ştiu cât mai multe!”. Şi centrul oferă şi legende ce pot fi ascultate la căşti, jocuri tematice dedicate florei şi faunei. Un parc naţional înseamnă nu doar plante şi animale, ci şi oameni cu tradiţiile, cultura şi religia lor şi s-au abătut pe la Schitul Cerebuc, unde copiii au fost primiţi cu mare bucurie de preoţii şi călugării ce se pregăteau de Sf. Maslu. Credinţă şi istorie, mărturie a unor vremuri de demult. Încă de pe microbuz, micii jurnalişti au început să scrie: „Dragă jurnalule” sau „Fantasticele aventuri ale lui… sau…
A doua zi, dis de dimineaţă (căci de obicei dimineaţa la munte nu plouă), grupul s-a îndreptat spre Ceahlău. Experienţa de munte lipsea, dar copiii învaţă uşor, şi învăţarea prin descoperire, interactivă este cea mai eficientă. Şi dacă cei mici învaţă importanţa naturii, a ariilor protejate, vor duce mai departe ceea ce au învăţat, în familie, printre prieteni şi colegi. Şi copiii pot fi câteodată buni profesori. Ploaia i-a fugărit de pe munte spre amiază şi prima oprire a fost la Mănăstirea Durău, o frumuseţe arhitectonică, întregită de picturile lui Nicolae Tonitza şi Varahil Moraru. Un alt subiect de articol, desigur. Urmează ateliere de jurnalism şi, desigur, alte excursii tematice: în Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş şi în Parcul Natural Vânători-Neamţ.
A doua excursie tematică – valea Bicazului. Micii jurnalişti ai Clubului de la Borca au fost la sfârşit de aprilie în cea de-a doua excursie tematică, de această dată pe Valea Bicazului. Din mijlocul naturii, şi-au căutat subiectele, dată fiind şi profilul clubului lor: mediul, ariile protejate. De aceea au pornit pe cărări de munte în Parcul Naţional Cheile Bicaului – Hăşmaş, o arie protejată cu mulţime de minuni ale naturii. Dar şi ale omului.
În Cheile Bicăjelului
O primă oprire s-a făcut la Ceahlău, la Palatul Cnejilor şi la bisericuţa veche de piatră datând de la jumătatea veacului al XVII-lea, ctitorie a lui Gheorghe Lupu şi a familiei Cantacuzinilor. Copiii au fost întâmpinaţi de părintele Costel Ştefan, care a avut pentru ei un cuvânt duhovnicesc şi istoric şi le-a arătat inscripţiile şi cărţile vechi vechi ale lăcaşului. S-au realizat primele schiţe în creion: cu biserica, cu turnurile şi zidurile. După un drum reconfortant pe traseul numit Axial, s-au mai oprit pentru o schiţă la Piatra Corbiţei, stânca ce a inspirat pe Alecu Russo la 1838, născându-se una dintre cele mai frumoase poveşti ale munţilor Neamţului.
O masă îndestulată la Pensiunea Emilia din Bicazul Ardelean şi apoi a urmat o primă ascensiune pe Suhardul Mic, 1345 m, un urcuş prin spatele peretului abrupt superb de stâncă pe unde se căţărau câţiva curajoşi pe Via Ferrata. Şi au ajuns în vârf, deasupra Văii Bicazului, deasupra Cheilor şi a Lacului Roşu. Priveliştea a născut pe dată exclamaţii de uimire şi de încântare.
„În această excursie am fost pe Valea Bicazului și am avut parte de o experiență de neuitat. Am urcat pe Suhardul Mic. A fost greu, dar când am ajuns sus am avut parte de o priveliște de vis: oglinda lacului, păduri nesfârșite. Unite cu cerul senin. Apoi am fost la Lacul Roșu. Acolo am avut timp să mergem la tarabe, să mâncăm clătite sau vafe. Am văzut că este un loc de o frumusețe pe care nu mi-am imaginat-o niciodată. Am fost foarte încântată că am ajuns și în acest loc deosebit de unde am văzut lumea de sus. Am avut parte de o excursie minunată. Mi-a plăcut foarte mult și sper ca și următoarea să fie la fel!”, ne-a povestit Casiana Bârgăuanu, clasa a V-a.
Lacul Roşu, fremătând de turişti ca întotdeauna, le-a oferit un binevenit traseu în jurul său, cu un test de echilibristică deasupra râului Bicaz pe un buştean noduros, cu puncte de belvedere, raţe sălbatice şi floră în adevărate covoraşe, mai ales albastre de „crucea voinicului”.
Pe vârful Rarău
Un traseu deosebit a fost parcurs a doua zi, cu forţe proaspete, în Cheile Bicăjelului, pornind de la Podul Ungurului. Cheile sunt spectaculoase, priveliştile sunt mirifice, iar podurile oferă porţiile necesare de adrenalină. Mai ales pentru cei mici. Podul Mare, cum este numit, este suspendat la o înălţime ameţitoare, iar în faţa lui, pârâul Chighenilor coboară într-o cascadă zgomotoasă.
Încheiem tot cu spusele Casianei: „A doua zi am fost la Cheile Bicăjelului, unde am avut parte de o adevărată provocare: am mers pe un pod suspendat. Mi-a fost frică, deoarece era foarte înalt, dar nimic nu m-a oprit să trec peste pod. La urcare a fost mai greu, pentru că era în pantă și mă dureau picioarele, dar la coborâre a fost floare la ureche. Drumul a fost minunat și natura își dezvăluia frumusețea. Mi-a plăcut foarte mult și am avut parte de momente minunate!”.
Cea de-a treia excursite tematică a Clubului de Jurnalism de Mediu de la Borca. A avut loc în perioada 29-30 mai 2026. După Parcul Naţional Ceahlău şi Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, ţinta de acum a fost Parcul Natural Vânători-Neamţ, o altă arie protejată de mare importanţă din judeţul Neamţ. Dar nu numai. Căci vineri, micii jurnalişti au pornit cu grabă spre Masivul Rarău, unul dintre cele mai spectaculoase din Carpaţii Răsăriteni, în ciuda faptului că are doar 1651 m. Dar conglomeratele şi calcarele au format stânci şi abrupturi superbe, iar pădurile din jurul vârfurilor sunt bătrâne şi impresionante. Şi care au devenit subiecte de studiu pentru micii ziarişti. Pietrele Doamnei, Piatra Şoimului, Vârful Rarău, Pădurea Slătioara, Stânca Zimbrilor. Cei mai mulţi dintre micii jurnalişti s-au avântat pe traseul printre stânci, căţărându-se ajutaţi de lanţurile puse de cei de la Salvamont. S-a urmărit crucea albastră.
Un loc unde istoria se împleteşte cu legenda, de la Rareş-Vodă şi Elena Doamna până la Sandu Tudor sau Filaret Gămălău. Pietrele Doamnei sunt stânci calcaroase, impunătoare, o imagine ştiută de mulţi dintre montaniarzi şi este astăzi rezervație naturală, întinsă aflată la peste 1.600 de metri altitudine. Legenda spune că aici în micile grote uscate ale locului unde au vieţuit în vechime sihaştrii, Doamna Elena, soția lui Petru Rareș, s-ar fi adăpostit în timpul fugii de la 1538, de aici și numele, și se spune că tot aici și-ar fi ascuns averea. Şi despre comorile din Rarău s-au scornit multe şi mulţi au fost cei care le-au căutat, încă mai gropile făcute de cei care visau la lesne câştiguri.
La Lacul Cuejdel
Un traseu te duce de la Motelul Alpin către o platformă cu pardoseală de sticlă, suspendată între cer și stâncă, numită Piatra Șoimului, un traseu de vreo 20 de minute, uşor şi plăcut. S-au făcut două rampe metalice, care te duc către o platformă de 37 mp, prinsă în stâncă, suspendată la 600 de metri de sol, ceea ce ar însemna înălțimea a vreo 200 de etaje ale unui zgârâie-nori. Structura are balustrade de sticlă securizată și o panoramă spectaculoasă de 360 de grade spre Munții Rarău, Giumalău, Călimani și Rodnei și spre toată Valea Bistriței din munte. Platforma e sub forma unui cuib de șoim, de unde şi numele, transparentă sub picioare și rezistentă de poate susține vreo 12–15 persoane, circa 1250 de kilograme pe metru pătrat simultan. Copiii au fost încântaţi de privelişte. Şi cine n-ar fi! Iar apoi popasul la vechea mănăstire a lui Petru Vodă Rareş, începută la 1541. Loc de închinăciune, unde copiii au fost primiţi cu cuvânt bun şi cozonaci şi sucuri.
„În a treia și ultima excursie am fost pe Rarău. Minunat, dar greu de urcat și cum pietrele erau alunecoase a fost o adevărată provocare pentru mine. Prima dată am fost la Piatra Șoimului. Am făcut poze superbe și apoi am mers pe Rarău. Am înconjurat Pietrele Doamnei și cum era abrupt, era greu să cobori. Am admirat priveliștea și când am ajuns jos am plecat spre o mănăstire. Era foarte frumoasă. Ne-am închinat și apoi am luat câte ceva de la pangar. Spre seară am plecat la cazare. Am stat la Tulgheș. Locul a fost minunat. Seara am avut un mic concert la chitară la care am cântat și eu. Am avut o zi grozavă! Sper că și ziua următoare să fie la fel de interesantă”, a povestit Casiana Bârgăoanu dintr-a cincea.
La Centrul de Vizitare al Parcului Natural Vânători
Parcul Natural Vânători-Neamţ este cunoscut prin zimbrii săi ce au revenit în habitatul lor natural, dar şi prin mănăstirile şi schiturile, multe cu vechime, monumente de arhitectură şi de istorie. S-a ales traseul peste munte, pe Valea Secului, cu vizitarea Mănăstirii Secu, loc plin de istorie, unde au căzut vitejeşte eteriştii lui Iordachi Olimpiotul. Peştera Sfintei Teodora nu putea lipsi dintre locurile cercetate de micii jurnalişti, cu traseul printre stânci, la locul unde se strângea apa de băut, la micul altar. Şi nici Mănăstirea Sihla, un cuib monastic din mijlocul codrilor, cu o bisericuţă „dintr-un brad”, unde i-a întâmpinat un călugăr volubil, interesat de ce fac copiii, cum învaţă, ce vor scrie şi a mărturisit că nu i-a prea plăcut… şcoala.
Lacul Cuejdel este o minune a naturii, un lac de prăbuşire naturală şi circuitul în jurul său, unul tematic, a însemnat mişcare, învăţare, entuziasm. Un loc ce merită mult mai multă atenţie.
La Direcţia de Administrare a Parcului Natural Vânători Neamţ, elevii s-au oprit pentru zimbri, dar nu numai, aici li s-au oferit jocuri interactive, virtuale, au identificat specii de animale şi de plante. Gazda a fost Ioan Mihuţ, un ranger al Parcului, care a colaborat excelent cu copiii, i-a îndrumat, le-a povestit, a fost unul dintre ei. Apoi au pornit în natură pe traseul tematic spre zimbri. Încă o zi plină şi numeroase subiecte pentru articolele lor. Urmează definitivarea revistei: „Catharsis – Scripta Pro Natura” şi a filmelor şi colajelor.
Încheiem tot cu spusel Casianei: „A doua zi am luat micul dejun și am plecat spre Târgu Neamț. Am fost la Lacul Cuejdel, am admirat priveliștea și am înconjurat lacul. Drumeția a fost palpitantă, deoarece te simțeai ca în junglă și trebuia să ai grijă unde calci astfel încât să nu te murdărești. De acolo următoarea destinație a fost la gradina zoologică. Am văzut zimbri mari, căprioare jucăușe, capibara adormită, un păun încăpățânat, fazan plimbăreț și multe altele. Apoi am fost la un centru de zimbri și am vizionat un filmuleț, am văzut albine, furnici și ne-am uitat în ochelari virtuali. Aceasta a fost și ultima excursie. Sunt puțin tristă că s-au terminat drumețiile, dar am avut cele mai frumoase momente din clasa a V-a, plus amintiri de neuitat. Totodată am avut ocazia de a scrie articole. Mă gândesc ce șansă grozavă am avut cu acest club de jurnalism”.
5. TRITONUL CARPATIC – o cercetare de clasa a VII-a
Pentru concursul „Comorile Neamţului”, iniţiat de Parcul Natural Vânători-Neamţ şi Asociaţia Mioritics, Şcoala Grinţieş a participat cu două proiecte, unul al clasei a IV-a, dedicat tezaurului etnografic şi unul al clasei a VII-a, concentrat asupra ocrotirii naturii, protagonistul fiind în cadrul cercetării lor tritonul carpatic. Am selectat din eseul realizat de Ecaterina Iftimescu, Mara Nistor, Casandra Asavei.
Masivul Ceahlău, situat în grupa centrală a Carpaților Orientali, reprezintă un valoros spaţiu natural pentru România. Dispune de un relief spectaculos, bogată rețea hidrografică, climat răcoros, ceea ce înseamnă un spațiu ideal pentru numeroase specii de plante şi animale. Tritonul carpatic se adaptează foarte bine în acest mediu pentru că preferă zonele umede, izvoarele de munte, marginile pădurilor. Existenţa sa aici, indică un echilibru ecologic stabil, fiind o specie extreme de sensibilă la poluare.
Tritonul carpatic, amfibian de dimensiuni mici, are între opt şi doisprezece centimetri lungime, un corp alungit, cu pielea în nuanţe maronii sau brun-oliv pe partea dorsală, iar pe abdomen, culori mai deschise. În perioada de reproducere, masculii dezvoltă o creastă discretă, coada uşor colorată, elemente ce îi deosebesc de femele. Fiind mai activ în timpul nopţii, cu aspectul său nu foarte impresionant, este mai greu de observat.
Tritonul carpatic are un rol ecologic foarte important, deoarece controlează populațiile de insecte şi alte nevertebrate mici, menținând echilibrul ecosistemului, dar reprezintă în acelaşi timp, hrană pentru păsări, şerpi şi unele mamifere mici. Prin poziţia pe care o ocupă în lanţul trofic, realizează transferul de energie dintre mediul acvatic şi cel terestru. Dispariţia sa dintr-o anumită zonă ar putea duce la degradarea mediului şi la apariţia unor dezechilibre ecologice semnificative. În Parcul Naţional Ceahlău există habitate montane care n-au fost afectate de activităţile umane, multe dintre izvoarele şi bălţile alpine fiind relative curate.
Din cauza distrugerii habitatului, a poluării și a schimbărilor de mediu, această specie a devenit vulnerabilă, motiv pentru care este protejată prin lege. Protejarea tritonului carpatic este necesară deoarece acesta trăiește într-un habitat restrâns, doar în anumite regiuni montane. Defrișările și poluarea apelor afectează locurile în care se reproduce și se hrănește, reducând numărul exemplarelor. În plus, fiind un amfibian sensibil la schimbările de mediu, prezența sa arată că ecosistemul este sănătos. De asemenea, Tritonul carpatic contribuie la echilibrul naturii prin faptul că se hrănește cu insecte și alte organisme mici, ajutând la controlul acestora. Protejând această specie, protejăm biodiversitatea și păstrăm echilibrul ecosistemelor montane din Munții Carpați. Conservarea lui înseamnă protejarea naturii și a diversității biologice. În cadrul proiectului, s-a lucrat la amenajarea de spaţii-habitat pentru micile vietăţi, s-au făcut articole de promovare, afişe, s-au publicat în reviste tipărite („Catharsis” şi „Ecoul Munţilor”), pe site-urile amintitelor reviste, pe alte reţele media.
6. „Ranger Junior Jurnalism” în munţii Neamţului
Asociaţia Pro Grinţieş a iniţiat un proiect (o iniţiativă finanţată de Consiliul Judeţean Neamţ, la care s-a adăugat contribuţia Asociaţiei) concentrat pe jurnalismul de mediu, o idee care a avut un succes deosebit la Borca, la Liceul „Mihail Sadoveanu”, în cadrul unui proiect larg PNRAS. Au fost două excursii tematice, fiecare de două zile, în care să fie străbătute cărările celor trei arii protejate nemţene: Parcul Naţional Ceahlău, Parcul Naţional Cheile Bicazului Hăşmaş şi Parcul Natural Vânători.
Urcând spre Pietrele Doamnei
Din munţii Rarăului în Călimani şi Stânişoarei. Au fost urmărite frumuseţile naturii, dar şi cele create de către om, s-a făcut cercetare, s-au luat interviuri, s-au făcut fotografii, filmuleţe, copiii au invăţat de la formatorii ce li s-au alăturat, oameni de presă şi de televiziune. Astfel, în prima excursie a fost alături de ei Sergiu Ciocoiu, realizator de emisiuni TVR Iaşi şi TVR 3, Ovidiu Stanciu, artist plastic, caricaturist, membru UAP sau Alexandru Andrieş, reporter al „Mesagerului de Neamţ”. Iar locurile străbătute au oferit numeroase subiecte pentru micii jurnalişti: drumul lui Ion Creangă spre Broşteni, cu Farcaşa şi Borca, masivul Rarău, cu minunile sale naturale şi lăcaşul de cult voievodal – Mănăstirea Rarău. Nu au lipsit ascensiunile pe vârful Rarău şi Pietrele Doamnei. A urmat o trecere peste munţi, prin pasul Panaci, la Bilbor, o localitate care a aparţinut judeţului Neamţ în vechime, pierdută la 1769 şi apoi primită înapoi în perioada interbelică. Aici s-a născut şi copilărit marele luptător pentru Unire Octav Codru Tăslăuanu. Iar bisericuţa veche de la Bilbor (vezi video) este la fel construită ca cele de la Farcaşa, Poiana Teiului sau Grinţieş. Românii nu au fost depărţiţi de graniţa austro-ungară, au fost mereu aproape prin „vama ursului”. Tot în prima excursie s-a aflat în atenţia micilor jurnalişti Parcul Natural Vânători-Neamţ şi nu putea lipsi un popas la Centrul de Vizitare al Parcului, unde rangerul Ioan Mihuţ le-a prezentat prin jocuri interactive, prin exponate şi filmuleţe toată bogăţia naturală a regiunii. Şi o scurtă incursiune în istoria locurilor. Traseele tematice prin pădure a însemnat identificarea mai multor specii begetale şi faunistice, inclusiv elanii şi zimbrii. Pe lângă micul lac au ajuns la grădina zoologică, prilej nou pentru fotografii. Un mic popas au făcut la Schitul Vovidenia şi unul mai lung la Casa Memorială Visarion Puiu şi Mihail Sadoveanu. O tematică de urmărit mai mult decât diversă: plante, animale, oameni ai locurilor, istorie, religie şi etnografie. Iar articolele şi filmele deja au căpătat formă.
Cu rangerul Ioan Mihuţ şi Sergiu Ciocoiu (TVR Iaşi) la Vânători
Pe valea Bicazului şi pe Ceahlău. Cea de-a doua excursie tematică, cea de la început de octombrie a avut ca punct de pornire Grinţieşul, apoi prin Tulgheş s-a trecut prin Pasul Balajul spre Bicazul Ardelean. După un mic popas la schitul din munte numit Balaj, în vârful pasului – o privelişte de vis asupra munţilor Hăşmaş. La Bicazul Ardelean, prima oprire a fost la bisericuţa de lemn (vezi video), monument istoric şi de arhitectură populară, ridicată conform unor mărturii la 1692, fiind astfel cel mai vechi lăcaş din lemn al regiunii. Şi un preot tânăr, Abocşulesei, tobă de informaţii şi cu mare disponibilitate de a le împărtăşi. Pictura pereţilor a fost urmărită cu mare atenţie şi după uşă a fost descoperită – „Moartea”!
Cheile Bicazului impresionează la orice vârstă, iar Cheile Bicăjelului au oferit privelişti mirifice. Şi efort şi adrenalină, cum ziceau ei. Cu podurile suspendate, cu traseul pe lângă abrupturile prăpăstioase ce coboară până-n apa învolburată a Bicăjelului. Şi bineînţeles, Cascada Chighenilor (vezi video), o cădere de apă spectaculoasă, deşi mai puţin ştiută şi vizitată. Lacul Roşu şi traseul său tematic nu putea lipsi din această excursie. La întoarcere, s-a trecut pe lângă legendara Piatră a Corbiţei, amintită la 1839 de Alecu Russo într-o frumoasă poveste, apoi din Bicaz la Izvorul Muntelui, la Centrul de Vizitare al Parcului Naţional Ceahlău. Jocuri, legende şi un film interesant: „Lupii”. Seara şi dimineaţa următoare au fost dedicate micilor ateliere de creaţie jurnalistică sub coordonarea invitaţilor: Valentin Bălănescu, om de presă scrisă şi televiziune şi Viorel Nicolau, publicist şi editor de carte, vechi montaniard. Şi, desigur, Alexandru Andrieş, jurnalist, istoric şi bibliotecar.
Prin pădure spre Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”
Ziua de duminică a fost dedicată Ceahlăului, o excursie mai scurtă, după puteri, dar deosebită prin timpul frumos şi prin claritatea peisajelor. O luminozitate perfectă pentru fotografii. Nu putea lipsi un popas spiritual la Biserica vechii Mănăstiri Pionul şi la Palatul Cnejilor, unde părintele Costel Ştefan i-a întâmpinat ţinând în mână cheia mare a bisericii, se pare chiar cea de la 1639. A fost o plăcută şi necesară incursiune în trecut, în istorie şi religie, în povestea unei curţi domneşti şi boiereşti, care a cunoscut mărirea şi decăderea. Excursia s-a încheiat la „Festivalul Oierilor” din Grinţieş, unde micii jurnalişti s-au îndreptat spre… gastronomia păstorească,şi asta nu numai ca cercetători, spre frumoasele exemplare de animale prezente, micii interpreţi de muzică populară. Un final de excursie gustos şi antrenant.
A urmat realizarea articolelor, centralizarea lor, munca de redactare şi editare şi apariţia la sfârşit de octombrie a unor ediţii speciale ale revistelor „Catharsis” şi „Ecoul Munţilor”. Revistele (alături de cea de la Borca numită „Scripta Pro Natura”) sunt mândria micilor jurnalişti proteguitori ai munţilor Neamţului. Şi ei sunt cei care, pe lângă acţiuni de ecologizare, sprijin în patrulări şi alte activităţi pentru rangerii-seniori, învaţă să ocrotească natura. Şi învaţă în special prin descoperire. Apoi învaţă pe alţii să ocrotească natura. Prin cuvânt scris sau vorbit. Şi, atunci când vor, cei mici pot deveni foarte buni profesori.
Daniel Dieaconu
