Revoluționarea medicinei din România

Barbu Știrbey, domnitorul Țării Românești (1849-1853 și 1854- 1856) a cerut guvernului francez în 1853 un medic capabil să organizeze serviciul sanitar militar și pe cel civil. În data de 13 martie 1853 a sosit în Țara Românească medicul francez Carol Davila. Domnitorul i-a încredințat lui Davila conducerea serviciului sanitar al oștirii, dându-i gradul de maior și directoratul spitalului militar Mihai Vodă din București, ce funcționa în incinta mănăstirii cu același nume. A găsit în spital o realitate tristă. Spitalul era supraîncărcat cu bolnavi atinși de tifos, neîngrijiți și nehrăniți. A făcut un memoriu ce privea organizarea serviciului sanitar, a înființării unei școli de medicină, după modelul școlilor secundare de medicină din Franța și a unei grădini botanice la Cotroceni . Barbu Știrbey și-a dat acordul, dar propunerile nu puteau fi puse imediat în aplicare din cauza invaziei trupelor rusești, care căutau motiv de ceartă cu turcii, visul celor dintâi, dintotdeauna, fiind să cucerească Constantinopolul.

Rușii au alungat pe domnitorul Barbu Știrbey din Țara Românească și pe Grigore Ghica din Moldova și au destituit funcționarii, printre care s-a numărat și doctorul Davila. Francezii îl chemau pe Davila să se întoarcă acasă ,dar el știa că are o misiune de îndeplinit în România. Nu a durat mult și turcii i-au bătut pe ruși și i-au alungat de pe pământul românesc. Revenit la spital, Davila completează personalul cu medici austrieci, înființează o farmacie, și o școală de felceri și de chirurgi, organizând totodată un laborator de analize, o bibliotecă medicală și un muzeu de anatomie. Davila este primul care a încercat în 1855 transfuzia de sânge, tratamente moderne și vaccinul antivariolic. Un doctor Gussi, nu credea că învățamântul de medicină și farmacie va avea șanse de supraviețuire, complotând împotriva lui Davila. Doar intervenția lui Napoleon al III-lea și subvențiile trimise de el l-au ajutat pe Davila să-și continue proiectele. Pentru că, între timp a înființat și o școală de medicină veterinară și un serviciu de ambulanțe și spitale temporare. Doctorul Davila avea de rezolvat ,în afară de chirurgie și medicină generală, epidemiile de boli contagioase ,afecțiunile sifilitice și scabie. Ca profesor universitar a predat chimie, clinică medicală, patologie generală. Împreună cu soția sa, Anica Davila, se preocupă de acte filantropice, înființând azile pentru fete și băieți neajutorați, iar mai târziu o școală pentru surdo-muți. Azilul de fete se numea ”Elena Doamna” și de el s-a ocupat îndeaproape și regina Elisabeta. În 1869 Carol Davila a înființat Facultatea de Medicină. Întâlnind la tot pasul oameni necăjiți și bolnavi, a dat ordin ca aceștia să fie consultați gratuit. S-a străduit pentru eradicarea epidemiilor de tifos, tuberculoză, dizenterie, malarie, holeră, sifilis. Consultând și tratând sute de bolnavi, nu de puține ori s-a îmbolnăvit grav, fiind la un pas de moarte.

Tragedia vieții sale a fost că Anica Davila, devotata sa soție, a fost tratată greșit de către un confrate cu stricnină în loc de chinină și a murit otrăvită. Pe lângă multele îndatoriri medicale, a rămas să crească singur patru copii. Pentru că regele Carol I i-a arătat toată admirația ș tot sprijinul în1876, la înființarea Societății de Cruce Roșie, Carol Davila a devenit ținta răutăților și intrigilor unor confrați. Prin Societatea Medicală pe care a înființat-o, s-a facilitat schimbul de cunoștințe între medicii români și cei europeni. Absolvenții de medicină propuși de Davila au putut pleca la marile universități din Europa, de unde s-au întors cu doctorate, devenind ulterior universitari cunoscuți în toată lumea. Carol Davila a avut un impact profund asupra medicinei românești, reușind să creeze un sistem medical modern și funcțional într-o perioadă de tranziție pentru România. Moștenirea sa rămâne una dintre cele mai importante din istoria medicinii românești, iar influența sa este resimțită și astăzi. Unul din cei patru fii ai săi, dramaturgul Alexandru Davila, a scris piesa ”Vlaicu-Vodă”. Facultatea de Medicină și Farmacie din București poarta numele Carol Davila. La fel și Spitalul Militar Central din București, poartă numele doctorului general Alexandru Davila. Sloganul preferat al lui Davila a fost: ”Prin inimă am trăit, prin inimă am să mor!”