„Muntele ăsta al nostru, Ceahlăul, n-a fost din totdeauna așa cum îl ştim…”. Așa începe o legendă despre geneza masivului, semn al uimirii în fața măreției Muntelui și a dorului de cunoaștere a țăranului moldovean. Ceahlăul, reper însemnat în topografia mentală a celor din jurul lui, munte sfânt, munte sacru, a venit la pachet în mitologia românească cu o gamă mare de legende și mistere. Iar mentalul colectiv, cu respectul cuvenit, l-a adoptat, l-a asimilat și, în ton cu vremurile și moda, i-a adăugat enigme noi.
Una dintre ele, cu priză mare la publicul amator de mistere ezoterice, și care a intrat cu succes în galeria manifestărilor paranormale asociate masivului, este cea a tunelurilor secrete din Ceahlău. Despre tunelurile subterane din România se spune că ar fi opera unor civilizații străvechi, hiperboreenii, sau chiar a extratereștrilor, care le-ar fi folosit pentru comunicarea între munții Carpați, cu intrări tăinuite și locuri pentru depozitat tezaure. În cazul Ceahlăului, profesorul de fizică Constantin Bursuc (nicio legătură cu pasiunea pentru galerii subterane și tuneluri a bursucului – meles meles), inventator ieșean și iubitor de metode de cercetare neconvenționale (salturi în timp, dedublări sau telepatie), identifică o intrare în rețeaua subterană de tuneluri la baza vârfului Toaca. Deocamdată rămâne unicul cunoscător și inițiat în speologie esoterică cu ieșiri în presă.
Cătălin Ungureanu, care a coborât în Avenul Mare prima oară în 1983, relata: „Am rămas cu un dor de foarte multă vreme, când eram studenți, și am făcut o hartă din memorie, din amintiri. Am apucat să transmitem ceva și către Institutul de Speologie de la București și, peste ani, am constatat că nu există o hartă adusă la zi. Nici prea multe informații despre aven nu existau. Iar noi, fiind foarte îndrăgostiți de munte, de aventură, de activități în natură, ne-am gândit să încercăm proiectul ăsta. Proiectul a demarat în 2017, cu efortul nostru, care a însemnat cam două, trei ture pe an și iată că într-un final am adunat rezultatele muncii noastre, la un mod suficient de detaliat. Ar mai fi de muncă probabil încă 10 ani de acum încolo ca să-l facem la un nivel de detaliu foarte exact. Avenul mare din Detunate se află la altitudinea de 1.648 de metri, se prezintă ca o mare fisură orientată de la nord-vest, la sud-est și este definit, tehnic vorbind, ca un aven de tracțiune gravitațională. Este vorba de fisuri și fracturi, care s-au lărgit, partea din aval fiind atrasă datorită greutății”.
Pentru Daniel Țîmpu, evocările explorative relevă fiorul unei firi sensibile la frumusețile lumii subterane: „Când intrai în camera cu gheață, prima dată te izbea icebergul translucid, care avea diverse nuanțe, în funcție de luminile pe care le dădeai și te poți juca cu aparatul foto în foarte multe moduri. Noi nu prea am avut timp să facem poze artistice pe de o parte, iar pe de altă parte cu tristețe vă spun că, în 2003, era o dantelărie de țurțuri, de cristale, era cu totul altceva, era o feerie. Podeaua era toată dreaptă, era ca patinoarul, era gheață lucie. Acum e plină de prăbușiri și pietroaie, nu mai poate fi numită podea, de fapt e o creastă rămasă după topiri și erodări, se tot topește, se adâncește și trebuie să calci pe acea creastă ca și cum ai merge pe sârmă. Trebuie să fii asigurat, că altfel e foarte ușor să o iei la vale”.
Concluzia celor doi a fost că dezghețul e instalat profund, pare ireversibil si pătrunderea în subteran e foarte riscantă, parțial din cauza friabilitații rocii și a fenomenelor de îngheț-dezgheț. Așadar, aviz amatorilor de tuneluri secrete carpatice inter-conexe! Cercetările pun, așadar, o lumină reală acestei manifestări geologice complexe subterane.
Putem, însă, la final, să recunoaștem că acest mix de legende moderne, de ipoteze hiperboreene, tuneluri extraterestre și lumini inexplicabile, înconjoară cu un nou farmec misterios cununa Carpaților Moldovei, Ceahlăul.
Ing. Adrian CATRINOIU, DAPNC
