Ceahlăul, muntele nostru drag, individualizat prin trăsături unice date de bogăția peisagistică, faunistică și floristică, inegalabil tezaur de legende, pilon al credinței ortodoxe, asemeni Athosului , se evidențiază și ca areal de desfășurare a unor fenomene ce sfidează orice explicație științifică. și aici nu ne referim la celebra piramidă holografică ce se formează la răsărit de soare și are firescul ei explicat de legile opticii,( cu toate că și aici mai sunt unele semne de întrebare), nu ne referim nici la rețeaua de tunele misterioase ce leagă Ceahlăul de alți munți, subiect tratat de profesorul ieșean Constantin Bursuc și asupra căruia vom reveni într-un alt aricol, cu condiția acceptării apriorice a unor axiome ufologice. Ne vom referi acum la o presupusă dovadă a existenței unor civilizații care au populat Pământul cu multe milioane de ani înainte, în alte ere geologice și care contrazic dogmele impuse de știință.
Se știe că Ceahlăul este un munte alcătuit din roci sedimentare (preponderent conglomerate, gresii și argile). Acestea s-au format prin acumularea unor roci preexistente pe un fund de mare, în urmă cu circa 140 milioane de ani, urmate de cimentarea acestora și ulterior înălțarea lor de sub ape în cadrul orogenezei Alpine, la înălțimi mai mari decât cele pe care le vedem în prezent, fiind supuse ulterior fenomenelor de eroziune, un rol important avându-l desprinderile de blocuri de roci din pereții verticali ai masivului. Fenomenul este de actualitate, este firesc, este tributul pe care muntele, ca și ființele vii îl plătește timpului.
Cu câțiva ani în urmă, străbătând un traseu turistic din masiv, traseu pe care-l mai străbătusem de numeroase ori, am observat un contur mai ciudat pe suprafața verticală a unui bloc masiv de gresie, aflat în vecinătatea potecii. Am rămas uimit de asemănarea izbitoare cu cea a unei urme de talpă a unei încălțări. Ca absolvent al prestigioasei facultăți de Geologie din Iași, explicația bizareriei era evidentă: formațiunile geologice ale flișului din Ceahlău reprezentate, printre altele, de straturi de conglomerate și gresii presupun prezența a tot felul de contururi, acestea fiind fragmente de roci (denumite galeți), prinse și cimentate într-o masă de granulație mai fină, argiloasă, pe fundul unei mări care ulterior, prin ridicare, a dus la formarea munților pe care-i vedem azi și care au suferit de-a lungul timpului, din Cretacic (peste 140 milioane ani) și până în prezent neîntrerupte fenomene de eroziune, printre care și dislocările de roci, chiar a unora de mari dimensiuni, ca cel de față. Deci, din respect pentru cele învățate în facultate, subiectul era închis, explicația era simplă și acest articol nu mei era scris niciodată.
Dar… era un ceva care care nu-mi dădea pace, ceva care sfida simpla explicație științifică și mă obliga la căutarea altor interpretări; prea mare asemănarea cu cea a unei urme umane, atât ca formă, cât și prin dimensiuni : lungime de 28,5 cm, adică mărimea 42 .
La îndemnul renumitului fizician ieșean Florin Gheorghiță, autor a numeroase lucrări ufologice, am făcut publică așa-zisă descoperire, într-un ziar local. Subiectul în cauză a fost prezentat ulterior, mai pe larg, de Florin Gheorghiță în lucrarea „Marile taine ale omenirii”, apărută în anul 2013 la editura Polirom.
Pentru a accepta ideea că forma imprimată în blocul de stâncă de pe Ceahlău este o urmă umană, trebuie să părăsim explicațiile științifice privind evoluția omului pe Terra, și să acceptăm ideea că actuala civilizație umană, cu toate rasele sale, apărută în urmă cu 7 milioane de ani în urmă, această vârstă a strămoșilor speciei umane bazându-se pe studierea unui craniu găsit în anul 2001 în Ciad, nu e unica civilizație ce a populat și populează Pământul, ci e ultima, cel puțin până în prezent.
Anterior actualului homo sapiens, pe Pământ au viețuit atlanții, cu o subrasă a urieșilor, pomeniți și în legende românești, denumiți și jidovi. Existența acestora e susținută și de numeroase toponime românești: Jidova, Jidovița, Jidvei, iar pe versantul sudic al Ceahlăului, jgheabul de pe traseul turistic spre Bicazu Ardelean, cunoscut azi ca Jghebul lui Vodă (în amintirea faptului că pe acolo s-a refugiat Petru Rareș în drum spre Ardeal), era cunoscut sub numele de Jghebul Jidovilor.
Argumente ale existenței acestora sunt și numeroasele schelete descoperite în diverse locuri din lume, inclusiv în țara noastră (fig 2).
Urme asemănătoare cu cea din Ceahlău, ale unor atlanți contemporani cu uriașii pomeniți mai sus, cu trăsături fizice asemănătoare nouă, au fost găsite în diverse alte locuri, spre exemplu la noi în țară în valea Cernei (fig.3), iar cel mai spectaculos fapt legat de acest subiect cred că îl reprezintă găsirea în albia râului Paluxy din Texas a unei urme de om în vecinătatea unei urme de dinozaur, imprimate în roci de aceeași vârstă (Cretacic).
Amplasamentul urmei din Ceahlău rămâne deocamdată un secret al Direcției de Administrare al Parcului Național Ceahlău, intenția de a o face cunoscută publicului find condiționată de găsirea unor măsuri sigure de protejare a acesteia, cunoscute fiind apucăturile unor teribiliști care odată pătrunși pe traseele turistice au ca puerilă plăcere vandalizarea a tot ce se poate, făcându-ne specia de râs.
Dacă noi, Administrația Parcului Național Ceahlău vom reuși să asigurăm crearea condițiilor de siguranță pentru introducerea urmei în categoria obiectivelor turistice, ne-am dori ca aceasta să devină subiect de interpretări și comentarii pentru cei atrași de misterele Ceahlăului.
Constantin ANDRAŞ
