După o perioadă de pauză, cauzată de pandemia care ne-a ținut departe de hobbyul nostru, Clubul eco-turistic „Crucea Talienilor” și-a reluat activitatea cu un suflu nou venit din partea celor 14 tineri, elevi ai Liceului „Mihail Sadoveanu” Borca care s-au alăturat grupului.Am primit „botezul muntelui” la Cupa „Dr. Ghe. Iacomi” în Ceahlău desfășurată în perioada 7-9 iulie 2023, nerăbdători să vedem ce urma să se întâmple și ce provocări ne așteptau. Pentru a putea intra în competiția ce presupunea mai multe probe, a fost nevoie să ne pregătim din timp.
Pregătirile au presupus repetiții pentru proba culturală (cântece, poezii, scenetă, imnul Clubului), probele teoretice (meteo, floră, faună), orientare turistică, pe busolă, alpinism. Am pus la punct programul și sarcinile fiecăruia și am pornit la drum vineri în jurul amiezii, plini de emoții și de… bagaje.
Ajunși la zona de campare, fiecare căuta cu privirea cel mai potrivit loc pentru cortul său. După ce am înfipt cuiele cortului în pământ la unghi de 45 de grade și ne-am asigurat că toată lumea avea unde să doarmă în noaptea respectivă, am plecat în recunoaștere, explorând locul. De cum am ajuns, am întâlnit oameni minunați și cu interese asemănătoare nouă, așadar nu a durat prea mult până să ne facem prieteni noi. Seara, am aprins focul, ne-am adunat în jurul lui și au început poveștile, cântecele și râsetele care au creat o atmosferă minunată, unică. Discuțiile s-au întins până când focul abia mai trosnea și flacăra se stingea încet, semn că era timpul să intrăm în sacii de dormit.
Sâmbătă dimineață, forfota din tabără ne-a ajutat să ne trezim mai repede. Ne-am strâns bine bocancii, ne-am pus sticla cu apă în ghiozdan și am plecat pe traseul care ne-a dat de furcă multora dintre noi. Unii urcau pentru prima oară pe Ceahlău, pe când alții erau mai bine pregătiți. Pentru noi, acel traseu nu a însemnat doar faptul de a urca până în vârf, ci datorită peripețiilor întâmpinate, ne-am consolidat prietenia, ne-am dat seama cât de important este să fim o echipă în orice fel de situație și ni s-a dovedit încă odată că „unde-s mulți, puterea crește”.
Ajunși la Cabana Dochia, cu-chiu-cu-vai, nici timp de-un răgaz n-am avut, căci testele teoretice ne așteptau pe masă. Unele întrebări ne erau familiare, însă pentru altele am zis că data viitoare ne vom pregăti mai bine.
A urmat mai apoi proba de alpinism practic, unde ne-am dovedit priceperea și capacitatea de a ne cățăra pe Stânca Miresei. După ce ne-am tras sufletul nițel ne-am pregătit pentru traseul pentru coborâre pentru a reveni în tabără. Până acolo însă am avut parte de o experiență așa cum numai pe cărările munților se întâlnește, răgetul unui urs deranjat ne-a făcut să mărim pasul și să cântăm cât de tare putem pentru a încerca să-l speriem. O amintire care pentru unii poate fi plăcută, pentru alții, neplăcută, dar o amintire care cu siguranță va rămâne în mințile tuturor, mai ales că unii colegi l-au și zărit la o distanță nu foarte mare.Așa am învățat și ce trebuie sau ce nu trebuie să facem dacă ne întâlnim cu Regele pădurilor.
Am ajuns, în jurul orei 14, în tabăra, unde abia așteptam să ne odihnim puțin, să mâncăm și să ne schimbăm. Traseul ne sleise de puteri, însă aveam timp să ne reîncărcăm bateriile pentru a fi pregătiți de restul zilei care urma să fie plină.
Când soarele a apus, am făcut o ultimă repetiție și ne-am îndreptat către focul mare de tabără, unde avea să se țină ultima activitate. I-am ascultat cu interes pe ceilalți, iar când am urmat noi, am avut mari emoții, fiind prima noastră cântare în această formulă. Am dat tot ce aveam noi mai bun, ca să avem o prestație frumoasă și să prezentăm momentele la care munciserăm până atunci. Impactul a fost unul plăcut, am primit aplauze, sfaturi, felicitări și încurajări.
Duminică, ne-am trezit ca să ne bucurăm de ultimele momente în tabără. Am strâns corturile cu un gust amar și am pus toate bagajele în microbuz, îndreptându-ne către premiere. Am obținut premii frumoase, locuri fruntașe, eram fericiți că făcusem bine tot ce făcusem și că roadele muncii noastre erau așa frumoase. Am încheiat cântând „Imnul prieteniei”, cu emoție în glas și realizând că toate versurile descriau ce făcusem noi în weekend-ul care tocmai a trecut.
Cea de-a doua activitate a Clubul Eco-turistic a fost organizată și găzduită de noi, membrii din „Crucea Talienilor” în Pasul Stânișoara în intervalul 18-20 august. Acolo ne-am pus în valoare abilitățile organizatorice, am avut roluri de gazde, critici, am fost cei care întrețin curățenia și cei care pun la punct probele. Spre deosebire de ieșirea din Ceahlău, la aceasta am avut mai puține emoții, știind că eram acasă și că noi aveam situația sub control. A fost minunat faptul că, altitudinea la care ne aflam, ne-a avantajat să vedem în fiecare seară perseidele. În special vineri seară, ne-am așezat pe o pătură și am privit cerul, discutând despre acest fenomen, despre constelații și alte lucruri interesante.
Sâmbătă, am pornit către chilia părintelui Cleopa, dar nu înainte de a asculta câteva lucruri interesante, împărtășite de doamna profesor Lungu Maria. A fost o drumeție plăcută și relaxantă și noi ne simțeam mândri că le puteam povesti celor care erau în vizită despre istoria și geografia locului. Ca niște gazde primitoare am ajutat la pregătirea mâncării, am întreținut atmosfera cu melodii la chitară și diverse subiecte de discuție și am și apucat să dormim puțin, înainte de proba surpriză. Spre seară, adulții au avut grijă ca focul să fie aprins și să rămână spectaculos, în timp ce noi deschideam culturalul cu Imnul Crucea Talienilor. Am ascultat apoi, poeziile, cântecele și glumele celorlalți, încercând din greu să facem un clasament. A fost o seară de vis, cu cerul senin și înstelat, cu focul trosnind și oameni minunați în jurul său și cu greierii care acompaniau acordurile de chitară la fiecare cântec. Poveștile s-au întins cu mult după miezul nopții, nu voiam să omitem niciun subiect de discuție.
Duminică dimineața, eram deja nostalgici pentru clipele din zilele trecute, dar știam că trebuie să ne ducem treaba până la capăt și să ne bucurăm de timpul rămas. Am luat micul dejun, am aranjat premiile și ne-am împărțit sarcinile, dar cred că cel mai important câștig a fost al nostru, al organizatorilor, prin momentele petrecute împreună, lucrurile nou învățate și amintirile create care au fost mai presus decât orice altceva.
După ce am strâns corturile și am curățat zona în care ne-am desfășurat, am adunat bagajele și am coborât în sat. Drumul a fost unul minunat.Soarele strălucea, vremea era plăcută, iar pădurea răsuna de cântecele noastre de voioșie. Am schimbat păreri și experiențe despre weekend-ul petrecut împreună și am ajuns cu toții la concluzia că făcusem o treabă bună.
Cea mai recentă deplasare a fost în perioada 1-3 septembrie. Am parcurs un drum de 6 ore până în Munții Măcin. Deja eram nițel mai relaxați, având o oarecare experiență și cunoscând mai multe despre acest tip de activități. Am pornit de dimineață, iar în jurul orei 13 am ajuns la locul de campare unde am ales să dormim cu toții într-un singur cort mai mare, de 12 persoane.
Zona era una frumoasă, toamna se simțea în aer, iar noi ne-am tot plimbat ici și colo, obișnuindu-ne cu locul. Având alături de noi și câțiva membri din generația mai veche a Clubului, pe tot parcursul weekend-ului am ascultat cu interes sfaturile pe care ni le-au dat și pățaniile despre care ne-au povestit. La fel ca și în celelalte dăți, cel mai frumos și important a fost faptul că am petrecut timp împreună. Traseul l-am parcurs cu succes și de asemenea, la proba de labirint am scos un timp foarte bun. Sâmbătă, am plecat în traseu de dimineață, spre Vârful Țuțuiatu.
Am participat cu toții la pregătirea meselor, la curățenie, la joacă, la probe, mereu eram o echipă și fiecare făcea ce putea mai bine. Am stat mult timp în jurul focului din Măcin, în ultima seară, contemplând la tot ce făcusem în această vară împreună, la faptul că activitățile din acest an urmau să se încheie și gândindu-ne că am ajuns să fim atât de apropiați și descurcăreți. Toate amintirile create, toate provocările peste care am trecut, lecțiile pe care le-am învățat și premiile câștigate vor române în inimile și mințile noastre. Eu, personal, sunt recunoscătoare pentru tot efortul făcut de fiecare dintre cei implicați, pentru prieteniile legate și clipele petrecute împreună.
Noi suntem noua generație a Clubului eco-turistic „Crucea Talienilor”, suntem asumați și conștienți, pregătiți și bucuroși de alte experiențe, acesta e crezul ce ne leagă!
Marta BUDĂI, clasa a VII-a A
