Se știe că vorba românului este plină de duh şi exemplificăm şi pentru tema noastră: „cu traista-n băț”, „Dumenzeu îți dă, dar nu-ți pune-n traistă”, „neam de traistă” etc. Un cuvânt simplu, dar cu o conotație puternică în limbajul nostru, acoperind nenumărate sensuri pentru a exprima diferite situații ale vieții.
La o simplă reflecție asupra portului tradițional românesc putem observa că traista a rămas singurul element care se mai păstrează şi se foloseşte efectiv și-n prezent.
În general este confecționată din lână în culori naturale, alb cu negru, fiind țesută în patru ițe. Ornamentele ieșeau în relief dintr-un joc de linii, vârste, folosite la urzit și țesut, în care alternau culorile alb și negru. Pătratele mai mari sau mai mici se realizau între aceste vârste. Cele mai vechi exemplare erau țesute din lână în culoare naturală, în două culori dacă ne referim în zona Moldovei. Dacă trăistuța era cusută în două culori, baera se țesea din lână colorată roșie sau verde, ornamentată cu alesături de mână. Trăistuța avea și canafi la colțurile de jos, asortându-se cu baiera roșu sau verde.
Trăistuțele cele mai deosebite se țeseau din strămătură albă și neagră, în motiv „cadril”. Dimensiunea unei traiste era de 26 cm/ 26 cm, baiera fiind de 80 cm lungime.
Traista pentru zilele de lucru era țesută tot în patru ițe, din lână albă și neagră, iar mai târziu se vor adăuga și alte culori obținute prin vopsirea vegetală sau chimică.
Trăistuțele de șold „cadrilate” de pe Valea Bistriței aveau o paletă de culori mai amplă (în afară de alb și negru se mai folosea roșu, portocaliu, roz și albastru). Bârneața pentru trăistuță era țesută în două ițe, din lână „păr în păr”, cu alesături „ochiuri” și „cruci”, sau era țesută cu vârstișoare din urzeală și terminată prin „canași”. Trăistuțele roșii se foloseau la sărbători, iar cele cu alb și negru în zile de lucru. Modelele acestora variază în funcție de zona geografică, dar și de imaginația artizanilor acelor vremuri.
Acest accesoriu vestimentar este prezent și-n zilele noastre, folosit cu mândrie duminica la biserică sau cu prilejul zilelor mai însemnate de peste an. Dacă trăistuțele vechi se găsesc mai greu, pe piață sunt și trăistuțe „actualizate” sau dacă vrem şi unele mai moderne.
Roxana GABOR TĂNASE
