Despre cutremurul din 1977 s-a scris mult, despre spaimă, despre durere, despre fatalismul unei nopţi de 4 martie. Care l-a înfricoşat pe Ceauşescu. Am aflat un mic text al redactorului nostru Dionisie Savin, pe atunci un copil, un elev la o şcoală din Bălţăteşti. Îl alăturăm…
„În urmă cu 47 de ani, în seara de 4 martie, aveam în față o carte și un caiet de matematică și mă rugam pentru o minune ca domnul profesor Cozma să amâne evaluarea de a doua zi.
Sincer… a cam exagerat Doamne-Doamne… Dimineața, când am ajuns la școală, tavanul din două clase era căzut. În cabinetul de matematică, sala de lângă cancelarie, așijderea… Profesorii ne-au trimis acasă…Extemporalul de la matematică a fost amânat…”
