Doamna Mariana Antoche din Broşteni este o artistă deosebită, cu ample preocupări folclorice şi etnografice. Raluca Antoche este, de asemenea, o tânără artistă, interpretă de muzică populară autentică, cu numeroase premii şi o carieră ce o considerăm abia la început. De curând, Raluca Antoche a fost protagonistă în revista noastră cu un portret de artistă. Urmărind pagina de facebook a doamnei Mariana Antoche am văzut mai multe postări dedicate, cu mândrie evidentă, unui fotbalist de la F.C. Hermanstadt, din Superliga românească, numit Marius Paul Antoche. „E fiul meu!, mi-a răspuns doamna. O scurtă retrospectivă de istorie sportivă locală şi am realizat că de pe valea Bistriţei din munte nu s-au mai ridicat de mult fotbalişti în primul eşalon. Au fost pe vremuri fraţii Mironaş, de la Tarcău, Caşuba sau M. Szekely din zona Dornelor. Şi am remarcat, de asemenea, că un astfel de fotbalist e prea puţin cunoscut în zona sa natală!
Urmărind presa naţională am aflat că Paul Marius Antoche a fost căpitan al echipei Farul Constanța înainte de a semna cu formaţia sibiană, cu numeroase apariţii în cea de-a doua ligă. Evoluează pe postul de mijlocaș defensiv, dar poate da juca la fel de bine şi ca fundaș central. În ultimul sezon de Liga a II-a, Paul a evoluat în 26 de meciuri pentru Farul în toate competițiile şi a reuşit cel mai frumos gol al echipei sale, fiind şi unul dintre cei mai apreciaţi de suporterii de la malul mării. Are în CV-ul său mai multe echipe: C.S. Otopeni, C.S. Mioveni, C.S. Balotești, Unirea Țărlungeni și Petrolul Ploiești, fiind apreciat pentru talent şi seriozitate. Cariera sa la nivel înalt poate fi uşor urmărită prin intermediul presei scrise şi vorbite, interviuri, filmuleţe, you tube, flash-soccer etc. Dar ne-am dorit să aflăm începuturile sale sportive şi pentru acest demers am apelat la doamna Mariana Antoche şi prezentăm spusele domniei sale în cele ce urmează, considerându-le mai mult decât potrivite:
„Născut la 21 iunie 1992, la Vatra Dornei, dintr-o familie de oameni simpli, Paulică, atât de dorit și de așteptat, a crescut și copilărit cu părinții și bunicii materni până la vârsta de 6 ani.
Cum viața își mai schimbă cursul, familia s-a mutat de la Șaru Dornei la Broșteni. Aici, Paul a început să bată mingea cu copii de la bloc, fapt care a dus la pasiune. Astfel s-a strecurat printre seniorii echipei de fotbal „Pin Bistrița Broșteni”, unde a fost descoperit ca fiind talentat și inimos de oameni cu suflet D. Câtea și Sorin Tudor, sub patronajul domnului Dinu Cârjă, mare iubitor de fotbal. Astfel s-a integrat, și pe măsură ce anii treceau, fotbalul nu mai era numai un hobby.
În anul 2005, a avut privilegiul, încurajat și susținut de tatăl său să participe la marea competiție de selectare a tinerilor fotbaliști „Vreau să fiu mare”, organizată la Iași. Emoții, suspans, televiziune etc. Prima mare competiție unde au fost înscriși zeci de tineri, dar selectați 33. Printre ei și Paul. Mare bucurie să fii selectat de marele Emerich Jenei, Corneliu Drăgușin, Cornel Jurcă, nume sonore. Însă competiția a continuat la Craiova cu o nouă selecție, la care din cei 33 de tineri au rămas pentru pregătire, timp de un an la Școala de Fotbal „Gică Popescu”. Aici avea să înceapă greul, suferința, „armata” fotbalistică. Greu, foarte greu. Distanță, dor, lacrimi (vârsta fragedă de 14 ani), străin de loc, de tot. Însă marea dorință l-a ajutat să treacă peste toate. Greu și pentru noi părinții, și pentru surioara lui care era mică care nu înțelegea de ce fratele ei nu este acasă. Sigur că anul a trecut și trebuia să dea admitere la liceu, a ales „Mircea Eliade” din București. Alt loc, alți oameni alte oportunități de ale metropolei. Deși foarte greu cu locuința, cu aglomerația, cu tot ce era nou, s-a adaptat și a luptat continuu. Pentru noi, ruptura de el ne-a terminat din fire. Imaginea copilului rămas în centrul Bucureștiului singur și al nimănui nu se va șterge din minte niciodată. Dar pentru a-și putea atinge țelul a trebuit să trecem peste. Sigur că au urmat zeci de încercări la diferite cluburi, însă mereu apăreau piedici și parcă nu avea loc nicăieri până nu am dat de prof. Jurcă, care a fost de acord să-l accepte la Clubul de Fotbal „Sportul Studențesc” de atunci. Un nou început cu mari speranțe. Perseverent și hotărât a reușit în timp să-și găsească loc în echipa mare a clubului datorită dlui Gigi Mulţescu, care l-a remarcat. În liceu și-a cunoscut și aleasa inimii care l-a susținut mereu și a avut grijă să nu mai fie singur. Azi soția lui.
Cei care aveau să-i devină socri i-au oferit un loc în casa lor. Astfel că nu a mai fost nevoie să stea în gazdă. Ușor, ușor a urmat și cursurile ANEFS după terminarea liceului, trecând totodată prin mai multe cluburi sportive, luptând mereu cu un singur gând: Liga I. Astfel a fost fotbalist la Sportul Studențesc, Otopeni, Balotești, Tărlungeni, Petrolul Ploiești și, în prezent, la F.C. Hermanstadt Sibiu, Liga I. De trei ani muncind și luptând a reușit să-și atingă scopul, să-și împlinească visul la Sibiu, acela de a fi în Liga I. Noi i-am fost alături cât am putut.
Așadar, copilăria petrecută cu mingea la picior, adolescența printre străini, însă dorința a fost atât de mare încât a trecut prin toate încercările posibile doar să-și împlinească marele vis. Dar cum întotdeauna este loc de mai bine, pentru Paul lupta continuă”.
Am adăugat şi scrisoarea trimisă de Paul mamei sale într-un moment important pentru el, revelatoare pentru a surprinde zbaterile tânărului sportiv:
Dragă mamă,
Îți spun că, de fiecare dată când îmi spui să nu mai merg la fotbal, îmi vine să plâng! Stau și când îmi aduc aminte că mă lăudau antrenorii, că sunt bun și că o să se înființeze echipa de juniori… și eu nu o să fiu, deoarece ai spus că la prima notă rea nu o să mai merg! Și am luat-o! Drept că nici nu prea învăț, dar te rog nu-mi mai impune asta! Sunt de acord cu orice! Te rog, poate asta e cariera mea!
Cu drag, Paul.
Marius Paul Antoche este o mândrie pentru familia sa, pentru locuitorii din oraşul Broşteni şi, de ce nu, pentru întreaga vale a Bistriţei din munte, de unde nu s-a mai ridicat de mulţi ani un fotbalist în prima ligă. Şi astfel, cu toţii, devenim, într-o mai mare sau mai mică măsură, suporteri ai echipei conduse de Marius Măldărăşanu, un antrenor serios, talentat şi perseverent cu care protagonistul articolului nostru seamănă foarte bine. Şi F.C. Hermanstadt e pe val, aşa cum este şi Marius Paul Antoche şi rezultatele nu au cum să nu vină. Le dorim accederea în play-off şi acolo orice se poate întâmpla!
Daniel DIEACONU
