Această sărbătoare mult așteptată de peste an se pare că are și multe rădăcini cu obârșii atât creștine cât și păgâne. Cu toții știm că pe data de 25 decembrie sărbătorim Nașterea Domnului, dar cu mult timp în urmă tot pe această dată romanii omagiau nașterea zeului Mithra, importat din Orient de către soldații romani având denumirea de Dies Natalis Solis Invicti (Ziua de Naștere a Soarelui Invincibil). Între 17 și 23 decembrie se mai sărbătoreau Saturnaliile romane fiind dedicate zeului Saturn. Acestea din urmă conțin elemente pe care le întâlnim astăzi: procesiuni, lumânări, cadouri oferite, dar și case decorate cu verdeață.
Cercetătorii susțin că și-n zilele de astăzi regăsim focurile care se aprind în unele zone ale țării pe 25 decembrie, dar și forma rotundă a colacilor are o simbolistică veche- moștenirea dacilor.
Crăciunul trasează un întreg ciclu folcloric desfășurat în 12 zile (25 decembrie – 6 ianuarie) simbolizând cele 12 luni ale anului, pe parcursul cărora anul crește, se maturizează, îmbătrânește, pentru ca în final să moară. Dacă observăm cu atenție și sfinții urmează același clișeu: la începutul anului apar sfinții tineri, apoi cei maturi, iar la sfârșitul anului sfinții bătrâni sau „moșii”.
Obiceiul de a pune ramuri de brad în casă apare menționat prin secolul XV, iar brazii împodobiți cu mere apar într-o cronică de pe la 1605 în Strasbourg, aceștia simbolizând grădina Raiului. Abia pe la începutul secolului al XVII-lea apar și lumânările în brad. Astăzi este suficient să lăsăm imaginația să zburde, iar brazii sunt împodobiți în fel și chip.
În tradiția românească, Moș Crăciun are barbă albă, este păstor și frate cu Moş Ajun. El vine călare pe un cal alb și șchiop. Alții cred că Moșul este un zeu autohton, care moare și renaște cu ocazia solstițiului de iarnă. El este simbolizat de butucul ars în timpul sărbătorii și de sacrificiul porcului.
Crăciunul a devenit oficial sărbătoare bisericească în secolul IV.
Cu siguranță această perioadă a anului este mult așteptată de toată lumea indiferent de origini, conotații, vârstă etc., se deosebește în a fi o sărbătoare a bucuriei, a speranței, a tradițiilor și a familiilor reunite, un moment în care colindele, urăturile presărate de celelalte obiceiuri reușesc să transmită generațiilor următoare bogăția spirituală a fiecăruia dintre noi dar mai ales ajută la întărirea identității naționale.
Crăciun binecuvântat!
Roxana Gabor-Tănase
