SFÂNTUL MARE MUCENIC ȘI TĂMĂDUITOR PANTELIMON

Sfântul Pantelimon a trăit în perioada împăratului Maximian Galeriu și era originar din Nicomidia, o cetate dintr-o provincie romană din Asia Mică. S-a născut în anul 284 și a primit la naștere numele Pantoleon, care se traduce prin „puternic ca un leu”, deoarece tatăl său, Eustoghie, era adept al religiilor păgâne și se închina zeilor. În acea vreme, creștinii erau considerați dușmani ai imperiului, fiind persecutați și omorâți. Evula, mama sa, era însă creștină în taină și îl învăța pe fiul ei despre credința în Hristos și bucuria sufletului.

După moartea mamei, tatăl său l-a înscris la școlile păgâne din acea epocă. A absolvit cu succes Școala de Medicină din Nicomidia și a fost dat în grijă faimosului doctor Eufrosin. Datorită pregătirii sale excelente, a fost remarcat de împărat, care l-a ales ca medic personal la palat.

Trecând zilnic prin fața casei unde se ascundea Sfântul Ermolae, preot al bisericii creștine din Nicomidia, Pantoleon a fost invitat de acesta înăuntru. Sfântul preot i-a vorbit despre adevăratul Vindecător – Hristos, care tămăduiește suflete și trupuri fără plată și fără leacuri lumești. În inima tânărului s-a aprins flacăra credinței, iar el a început să-l viziteze frecvent pe preot pentru a învăța tainele religiei creștine.

Într-o zi, întorcându-se de la Eufrosin, Pantoleon a găsit pe drum un copil mort din cauza unei mușcături de șarpe. Amintindu-și de cele învățate de la Ermolae, a invocat numele lui Iisus Hristos, iar copilul a înviat, iar năpârca a murit. Cuprins de bucurie, s-a întors imediat la preot și a cerut botezul. A rămas în continuare alături de Sfântul Ermolae, primind învățături și întărindu-se în credință.

După ce a fost botezat, Pantoleon a început să vindece oameni bolnavi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Deși ținea ascunsă convertirea sa, încerca să-l aducă și pe tatăl său la credință. Momentul decisiv a fost când a vindecat un orb care nu găsise leac la niciun alt doctor și își cheltuise toată averea. În fața acestei minuni, tatăl său, Eustoghie, a fost convins și s-a botezat, alături de orbul vindecat.

După moartea tatălui, Pantoleon a devenit moștenitorul averii și a ales să elibereze sclavii, să le ofere daruri și să împartă toată bogăția săracilor. De atunci, a devenit cunoscut sub numele de Pantelimon, adică „întru tot milostiv”, deoarece nu refuza niciun ajutor, tămăduia gratuit și aducea alinare celor suferinzi. Pentru că mulți oameni veneau la el și el nu cerea plată, alți doctori au devenit invidioși și l-au denunțat împăratului că este creștin. A fost arestat și torturat cu cruzime, dar nu și-a pierdut credința. Înainte de moarte, în timp ce se ruga, a fost auzit un glas din cer: „Slujitor credincios, dorința ta se va împlini acum. Porțile Raiului îți sunt deschise.” Glasul din cer i-a mai prezis că va deveni ocrotitor al celor deznădăjduiți, sprijin pentru cei în suferință și doctor pentru bolnavi și numele său nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon – „prea milostiv”. Mucenicul a întins de bunăvoie gâtul spre sabie şi i s-a tăiat capul în ziua de 27 iulie, de aceea pomenirea sa se face în fiecare an la această dată.