Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, numită în popor și Stretenia este prăznuită de Biserica Ortodoxă la 40 de zile după Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos și ne amintește de aducerea dumnezeiescului Prunc la templul din Ierusalim de către Preasfânta Sa Maică şi de către Dreptul Iosif, evenimentul fiind relatat în Evanghelia după Luca (II, 22-40).
După Legea lui Moise (Levitic XII, 2-8), femeia care năștea un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.
În acea vreme trăia în Ierusalim Dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie). Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Printr-o deosebită intuiție, Simeon a mers la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Dreptul Simeon, iubitorul de Dumnezeu a luat Pruncul în brațe și mulțumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel”. (Luca II, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” (Luca II, 34-35).
La Templu se afla și proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) „și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim”. (Luca II, 37-38). În icoana care reprezintă această sărbătoare proorocița Ana ține un pergament în mână pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul și pământul”.
Praznicul Întâmpinării Domnului reprezintă nu numai un act de adâncă smerenie din partea Fiului ce se lasă purtat în brațe, ci este o sărbătoare a omului care se pregătește pentru nașterea din nou. Astfel, noi am păstrat în rânduiala Bisericii slujba închinării pruncilor la 40 de zile de la naștere. Cel de parte bărbătească este închinat și purtat în brațe de către preot prin Altar (ca un posibil viitor slujitor al Altarului) și la icoanele de la catapeteasmă, iar fetițele numai la icoane, fiind apoi așezați pe solee, ca semn al oferirii lui Dumnezeu. Dumnezeu ni-i dă să-i creștem, ei sunt însă ai lui Dumnezeu, „Fiii sunt moștenirea lui Dumnezeu” (Psalmul 127).
La această sărbătoare închinată Mântuitorului Hristos ne atrage atenția și frumoasa cântare „Nu pricep Curată”, așezată la Utrenie în cadrul cântării a IX-a (în locul imnului „Ceea ce ești mai cinstită…”). La noi, imnul Întâmpinării a fost așezat pe note de Dimitrie Suceveanu, în 1848, și de Nectarie, Protopsaltul Sfântului Munte, în 1889, fiecare în parte încercând să se apropie cât mai mult de originalul bizantin, de unde a fost preluat. Această cântare prezintă momentul întâlnirii dintre Hristos Domnul și Dreptul Simeon, întâlnirea Pruncului cu bătrânul, întâlnirea Legii Vechi cu Legea Harului, întâlnirea dintre om și Dumnezeu. Cântarea aceasta, îndrăgită și de psalți, și de credincioșii care o ascultă, se mai numește „Legănușul”, pentru că în vechime, dar şi acum la unele mănăstiri se leagănă policandrele din biserică. Acest legănat tainic este arătat de dinamicitatea îmbrăţişării Domnului atât de către Fecioara Maria, cât şi de Bătrânul Simeon. Din brațele Maicii Domnului în brațele Dreptului Simeon – legănat ca un dans este drumul care merge de la feciorie la bătrâneţe.
Mesajul duhovnicesc al sărbătorii este acela că așa cum Sfântul și Dreptul Simeon L-a primit în brațe pe Dumnezeu și noi trebuie să ne străduim să-L primim pe Dumnezeu în inimile noastre, să-L facem Stăpânul inimilor noastre. Întâmpinarea Domnului este starea sufletului doritor de Dumnezeu. Să ni-L dorim pe Dumnezeu înlăuntrul nostru, să-L primim și să-L păstrăm ca Stăpân și Împărat al inimii, al voinței și cugetului nostru și să-I cerem Lui “Doamne, primește-mă întru odihna Ta!”.
Pr. Gheorghiță ANISIEA
