PERSONALITATEA LUNII: Vasile Diaconu, un arheolog neobosit

La Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu Neamţ, te întâmpină dornic să-ți arate și să-ți vorbească despre comorile adăpostite de acest muzeu, dar să-ți spună și despre istoria locului, istoricul, arheologul Vasile Diaconu.

Născut la 16 noiembrie 1982, în satul lui Creangă, urmează școala generală din Humulești, Liceul „Ștefan cel Mare” din Târgu-Neamț, Facultatea de Istorie a Universității „AL.I. Cuza” din Iași (absolvită în 2005) și Masterul în istorie la aceeași universitate, în 2007. Pentru o scurtă perioadă (2005-2007), a fost profesor de istorie la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, Târgu Neamţ, pentru ca, din 2007, să lucreze la Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ, fiind și șef de secție muzeală (2008 – 2018, 2019 – prezent). Din 2014, este doctor în ştiinţe istorice al Institutului de Arheologie din Iaşi, Academia Română.

Așa cum declara în mai multe interviuri, și-a descoperit pasiunea pentru istorie încă din copilărie, tatăl său un iubitor de istorie avea acasă o colecţie destul de mică de monede, mai vechi şi mai noi, ceea ce pentru copilul Vasile a fost ceva de interes cu atât mai mult, cu cât, tatăl îi povestea despre evenimente istorice și despre personaje personaje reale sau legendare, de istoria recentă pe care el o trăise. Totuși, ceea ce l-a atras a fost o bucată dintr-un vas de lut antic descoperit de bunicul său în apropierea Humuleştiului natal. Avea să afle cei cu acel vas în anii studenției, că făcea parte dintr-un vas de provizii din secolul al IV-lea d. Hr.

Pasiunea sa pentru istorie a fost încurajată de părinții astfel că, spune Vasile Diaconu, prin clasa a VI-a avea deja o camera a casei transformată în mic muzeu. Momentul determinat pentru cariera de arhelog, a fost participarea la o manifestare dedicată zilelor liceului cu un referat despre rezultatele propriilor mele cercetări de teren, realizate în împrejurimile oraşului Târgu Neamţ.

O parte din formarea ca arheolog o datorează așa cum afirma profesorilor Nicolae Ursulescu, Vasile Cotiugă şi Neculai Bolohan, cu acesta din urmă stabilind o colaborare care i-a permis să se orienteze către un domeniu de interes foarte captivant – epoca bronzului. „De altfel, cu Domnia Sa am şi făcut stagiul de practică arheologică în trei din cei patru ani cât au durat studiile mele. Spiritul pedagogic, meticulozitatea şi orizontul larg în cercetare ale profesorului Bolohan, au constituit câteva repere extrem de importante pentru devenirea mea ulterioară”, spunea într-un interviu, Vasile Diaconu.

În perioada 2014-2016, a fost cercetător ştiinţific în cadrul Centrului Internaţional de  Cercetare a Culturii Cucuteni (Piatra-Neamț) (2014-2016). Din 2008 figurează ca arheolog specialist în Registrul Arheologilor din România, iar din 2017, este arheolog expert, arheologie preistorică.

Este membru a numeroase asociații naționale și internaționale dintre care amintim: Societatea de Ştiinţe Istorice din România din 2010; Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova din 2013; Comisia de Istorie a Oraşelor din România din 2016; European Association of Archaeologists din 2018; Comisia Națională de Arheologie de pe lângă Ministerul Culturii și Identității Naționale (2018-2022); Asociaţia de Istorie a Balcanilor, al EXARC (cel mai important organism international dedicat arheologiei experimentale) în perioada 2020-2021; Institutului de Cercetări Bioarheologice şi Etnoculturale – Republica Moldova din 2018 și membru al Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice „Constantin Matasă” (din 2013). În perioada 2021-2023 a fost vicepreședinte al Fundaţiei Culturale „Ion Creangă” Târgu Neamţ.

Domeniile sale de interes și de competențe privesc Preistoria spaţiului est-carpatic, în special epoca bronzului, arheologia sării, epoca bronzului în spațiul sud-est european, industria litică a comunităților preistorice și arheologia experimentală. Este membru în colegiul de redacţie al revistei „Memoria Antiquitatis”. A realizat numeroase cercetări arheologice de suprafață în Depresiunea Neamţ (Târgu Neamţ şi zonele adiacente 2000-2024), Valea Bașeului, Botoșani (2004-2009), Valea Moldovei la Moțca, Cristești, Forăști și Drăgușeni (2010), contribuind la  identificarea a peste 200 de situri arheologice noi în judeţele Neamţ, Iaşi, Botoşani, Suceava.

A desfășurat campanii arheologice în șantierele arheologice de la – Siliştea – Pe cetăţuie (com. Români, jud. Neamţ), campaniile 2002, 2003, 2004; Târgu Neamţ – Dealul Pometea, campaniile 2003, 2017; Ţolici – Hălăbutoaia (com. Petricani, jud. Neamţ), campaniile 2008, 2010; Cetatea Neamţ, campania 2007, 2008; satul Ştefan cel Mare – Conacul şi Biserica Sf. Gheorghe (com. Ştefan cel Mare, jud. Neamţ), 2009; Poduri – Dealul Ghindaru (com. Poduri, jud. Bacău), campania 2009; Piatra- Neamţ – Curtea Domnească (mun. Piatra-Neamţ), campaniile 2010, 2011, 2014; Roman – Arhiepiscopie (mun. Roman), campania 2015; Roşiori – Dulceşti (com. Dulceşti), campania 2015-2023; Răuceşti – Munteni (com. Răuceşti), campaniile 2015, 2016, 2017, 2018; Izvoare – La izvoare (com. Dumbrava Roşie), campania 2016, 2017; Moreni – Biserica Sf. Parascheva (com. Văleni), campania 2018; Topolița – Nord- vest de sat (com. Grumăzești),  campaniile 2019-2024; Mănăstirea Văratec – Biserica „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” (com. Agapia), campania 2021 și Roman – Spitalul Arhiepiscopiei, campania 2023.

A participat la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale de la Leuven, Belgia (2012), Piatra-Neamț (2013, 2014, 2018), Suceava (2014, 2015); Chișinău (2015, 2018, 2021, 2022, 2023), Iași (2015, 2019, 2023); Odessa ( 2018), Barcelona (2018); Cahul (2018, 2019), dar și naţionale, la Iaşi (2008, 2011, 2018, 2023), Târgovişte (2009), Sibiu (2011, 2019), Cluj (2018), Bacău (2010, 2011, 2014, 2017, 2018, 2019, 2020), Suceava (2010, 2011, 2013, 2016), București (2019), Kiel (2021), Budapesta (2022), Cairns, Australia (2023), Alcalá University, Madrid (2024) și Rome, Sapienza University (2024).

A obținut premiile „A. D. Xenopol” ale Societăţii de Ştiinţe Istorice din România în 2013, pentru volumul „Depresiunea Neamţ. Contribuţii arheologice” și, în 2017, pentru volumul „Repertoriul descoperirilor atribuite epocii bronzului din județul Neamț” și premiul „Aurelian Iordănescu” în 2020, pentru editarea cărţii „Un secol de arheologie în spaţiul est-carpatic. Concepte, metode, tendinţe”. A primit Medalia de aur la salonul de carte Euroinvent 2024, pentru volumul V. Diaconu, Al. Gafincu (Eds.), The Bronze Age in Eastern Europe. Multidisciplinary approaches (2024).

Este autor a peste trei sute de articole științifice, rapoarte arheologice, rezumate, recenzii și note bibliografice iar până în prezent a publicat lucrările: „Hăneşti-Botoşani. Mărturii arheologice şi istorice”, 2010; „Depresiunea Neamţ. Contribuţii arheologice”, 2012; „Repertoriul descoperirilor atribuite epocii bronzului din judeţul Neamţ”, 2016; „Izvoarele sărate din microzona Agapia-Bălțătești-Ghindăoani” (coordonator), 2017; „Un secol de arheologie în spaţiul est-carpatic. Concepte, metode, tendinţe”, 2019 (coautor); „Faianță și porțelan din colecțiile Complexului Muzeal Județean Neamț. Catalog de expoziție”, 2019 (coautor); „The Bronze age in Eastern Europe. Multidisciplinary approaches”, 2023 (coautor) și „Comunități Preistorice, Antice și Medievale de pe cursul mijlociu al Siretului. Așezările de la Filipești și Aldești. Cercetările arheologice din anii 1960-1962”, 2024 (coautor).

Este membru în colectivul de redacție (2013-2018), secretar de redacție (2019-2022) și redactor-adjunct din 2022 și până în prezent al revistei Memoria Antiquitatis, (2022-2024); membru în colectivul editorial (2019-2023) al „Revistei de Arheologie, Antropologie şi Studii  interdisciplinare” și membru în colectivul editorial al „Revistei Arheologice”, Chișinău (din 2021).

În septembrie 2019, a primit titlul de Cetățean PRO URBE din partea Consiliului Local al orașului Târgu-Neamț.

Pentru că iubește foarte mult ceea ce face, nu putem încheia acest medalion dedicat arheologului Vasile Diaconu fără pledoaria sa pentru istorie și în special pentru arheologie: „Arheologia este ştiinţă, dar, într-o anumită măsură, este şi artă. Aş putea să spun că este şi un stil de viaţă activ, pentru că în permanenţă te confrunţi cu lucruri şi situaţii noi, care necesită aprofundate. Este şi un privilegiu, pentru că doarun arheolog poate să scoată din liniştea pământului vestigii care să ne spună ce am fost şi cum am evoluat. Şi mi-aş dori ca cititorii să mă creadă că nu există onoare mai mare decât să dai pământul la o parte şi să ai în faţa ochilor lucruri făurite acum mii de ani şi care înmagazinează poveştile unor oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată. Un vas de lut dintr-o săpătură arheologică nu este doar un simplu artefact, este un întreg univers; un om a adus lutul, poate altul a făurit vasul, altcineva a adus lemnele necesare pentru arderea lui, poate un detaliu din natură l-a inspirat pe meşterul olar să-l picteze, sau poate credinţele acelor vremuri impuneau asta, o femeie a gătit în acel vas sau a oferit în schimbul lui o unealtă de piatră, iar un copil în fugă l-a răsturnat şi l-a spart, transformându-l în istorie. Iar eu, arheologul, trebuie să reconstitui obiectiv, pentru ştiinţă şi publicul larg, tot acest posibil traseu”.

Sănătate multă îi dorim şi cât mai multe proiecte cu izbândă!

Prof. dr. Emanuel BĂLAN