Regiunea de la poalele Ceahlăului, o adevărată Meteoră românească, a oferit ortodoxiei românești mari duhovnici. Unul dintre ei, Petroniu Tănase, este amintit în acest scurt articol.
La 14 august 1942 este tuns călugăr la Mănăstirea Neamţ de către arhimandritul Victorin. În acelaşi an, la 20 februarie, este hirotonit ierodiacon de arhiereul Eugeniu Laiu, la Mănăstirea Antim din Bucureşti.
La 26 decembrie 1947, este hirotonit ieromonah de episcopul Iosif Gafton în Catedrala Patriarhală. Duhovnicia a primit-o la 1.XI. 1952, la Mănăstirea Bistriţa, Neamţ, de la arhiereul Pavel Şarpe. Dintre ascultările sale le amintim pe următoarele:
- funcţionar la cancelaria Sfântului Sinod (1 octombrie 1942 – 1 noiembrie 1945);
- secretar patriarhal (14 august 1946-9 martie 1948);
- profesor la Seminarul Monahal Neamţ (1 septembrie 1950 – 15 septembrie 1952);
- profesor la Şcoala Monahală de la Mănăstirea Slatina din 1952.
A înfiinţat aici un valoros cor bisericesc. A îndeplinit şi funcţia de egumen între anii 1956 – 1957. Efectul Decretului 410 se răsfrânge şi asupra lui, fiind scos din mănăstire şi nevoit să se retragă în comuna natală. În 1960 se reîntoarce la mănăstire, de această dată la Sihăstria. Dorul de desăvârşire i-a îndrumat paşii spre Sfântul Munte Athos, unde se nevoieşte din anul 1978, fiind stareţ al Schitului Prodomu din anul 1984.
Maicile de la Mănăstirea Slatina îşi amintesc de el că iubea foarte mult natura, în special florile, pe care le îngrijea cu mult drag. Cuvioşia sa s-a impus prin smerenie, tăcere şi severitatea cu care impunea respectarea rânduielii vieţii de obşte.
Din anul 1984 conducerea Schitului Prodomu a fost luată de protosinghelul Tanase Petroniu, care se bucura în Muntele Athos de un mare prestigiu duhovnicesc. El a dat Schitului Prodomu o mare personalitate, a întărit unitatea şi dragostea între vieţuitori şi a pus accentul îndeosebi pe rugăciune, pe citire şi ascultare.
Preacuviosul Părinte Arhimandrit şi Stareţ Petroniu Tănase a trecut la cele veşnice la Schitul Prodomul din Sfântul Munte Athos la vârsta de 97 de ani. A fost al paisprezecelea stareţ din istoria schitului, recunoscut de urmași ca foarte vrednic. S-a urcat la Rai, lăsându-şi trupul în ţărâna cenuşiu-roşiatică a pământului grec, unul dintre cei mai mari teologi şi duhovnici români. La cei 97 de ani era, credem, cel mai în vârstă călugăr român de la Muntele Sfânt – Schitul Prodomu – “Înaintemergătorul”.
Bogdan SCRIPCARU
