„Gruio, Gruio, fiul meu,
Ascultă de tatăl tău,
Că el nu-ţi voieşte rău…”
(Balada populară Gruia lui Novac)
Fiecare om are o poveste, dar uneori viața e mai darnică cu o parte dintre noi colorând-o nuanțat și poate că așa unele mesaje ne sunt transmise mai ușor. Soț, tată, bunic, socru, pensionar, surprinde în mod plăcut modul unic prin care povestește fel de fel de întâmplări („dar numai 5% din cele pățite”). Cu ușurință reușești să empatizezi și să participi la aventurile la care a fost protagonist. Nu-i nimeni altul decât Busuioc Dumitru, alias Gruia, originar din satul Bradu, comuna Grințieș. „Gruia” este o poreclă sau, de ce nu, un supranume. Ştie balada „Gruia lui Novac” şi o o recită cu mândrie. Nu prea am reuşit să aflăm originea exactă a numelui. Parcă de la un câine ce s-a numit astfel sau de la balada pe care o ştia de mic. Dar puţin îl mai ştiu cu numele de Busuioc. El este Gruia…
A crescut într-o familie numeroasă (șase fete și doi băieți, cu mama casnică, iar tatăl crescător de animale). Cu mândrie ne spune că, fiind cel mai mare dintre băieți, avea mai multe responsabilități. Încălțat cu opinci, cu o căciulă de miel, haine țesute și cusute în familie s-a bucurat de fiecare clipă a copilăriei și a vieții adunând numeroase amintiri. Se descrie ca fiind un copil zburdalnic, neastâmpărat și plin de viață. La școală învăța bine -până în clasa a III-a a fost tot premiant, dar în clasa a IV-a s-a pricopsit cu un 8 la purtare. Motivele sancțiunii și le amintește râzând: „Învățătorul avea o cloșcă cu pui prin curte care ciuguleau iarbă, noi îi priveam încântați, dar când domnul a țipat să intrăm în clasă, în grabă fiind, am călcat trei-patru pui în picioare. Uite-așa mi-a zburat premiul, luându-l Alexandrina lu‘ Mârcă.”
N-a avut oportunitatea să meargă în tabere sau excursii, ci „munții mi-au fost copilăria”, iar „iarna de atunci se asemăna cu iarna lui Coșbuc, mai ales duminica sau în zilele de sărbătoare.” A devenit șofer profesionist, având posibilitatea de a călători prin toată țara înmagazinând fel de fel de experiențe și pățanii, iar de când este pensionar își rotunjește venitul ca păstor de animale. O să prezentăm câteva întâmplări haioase.
Gruia la săniuș!
Într-o după amiază mai mulți copii din sat s-au adunat la săniuș. Au mers în dealul Bradului (acum este cimitirul), iar un sătean, Ion Lazăr, urca și el cu boii după fân în țarină. Când au văzut sania ajunsă sus, bucuria copiilor, au și-nvârtit-o, s-au urcat cu toții dar nu mult a durat coborârea că sania s-a și oprit în gardul din sârmă ghimpată a lui Nănoaia, iar pasagerii clandestini au ajuns direct pe ogor, într-o armonie de zgârieturi, haine rupte, cucuie, vânătăi, dar zâmbitori și fericiți. Surpriza a avut-o și omul când a recuperat ce-a mai rămas din sanie, dar și părinții care-au trebuit să repare stricăciunile provocate, în următoarele două zile copiii năzdrăvani au lipsit de la școală pentru că l-au cunoscut pe Sf. Neculai.
Gruia și ursul!
Pentru a aduna bani, vara mergea la zmeură pe care o ducea la colectare. Din economii a reușit să-și cumpere o bicicletă de care era tare mândru. Într-o seară de toamnă împreună cu un coleg, Cantemir Herlea, au plănuit să meargă la Borsec cu bicicletele. În drum spre Pintec prin dreptul livezii lui Simion Secuiu s-au oprit să mănânce câteva pere. Aproape se îngâna ziua cu noaptea. Au căutat fructe pe jos, dar negăsind au decis să se urce în copac, Cantemir rămânând să le adune. Nici bine nu s-a prins de primele crengi c-a simțit cum părul se înclină pe-o parte. Un urs se dovedise a fi mai harnic decât Gruia. S-au speriat atât de tare, încât sălbăticiunea a luat-o spre pădure, iar ei în diferite direcții uitând de biciclete, de pere și de Borsec.
Gruia în armată!
Într-una din zile Gruia a găsit prin unitate o casă de viespi pe care a băgat-o într-o pungă și a ascuns-o într-un dulap în care se afla vesela în sala de mese. La prânz s-au adunat cam 300 de militari. Când veselaru deschise ușile dulapului, viespile au evadat sala, iar cei 300 de băieți mai că nu încăpeau pe ușă afară. După o lungă anchetă un coleg l-a desconspirat, iar Gruia a trecut în arest.
Gruia și porcu‘
Într-o zi un bătrân l-a rugat pe Gruia să-i transporte un porc. Ajunși la destinație, drept mulțumire moșul l-a invitat în beci să-l cinstească cum se cuvine. Surpriza a avut-o numaidecât! În pragul cramei a apărut „o acritură de bătrână, urâtă ca-n basme” cu o coada de mătură în mână. Gruia fiind aproape de intrare a luat vreo două cozi peste cap, dar cumva a reușit să fugă. Din toată afacerea s-a ales doar cu câteva cucuie.
Gruia și albinele
Un preot l-a solicitat pe Gruia să-i transporte un vagon cu albine undeva pe un deal. Șoseaua era plină de denivelări, Gruia se cam grăbea, iar doi stupi s-au răsturnat prin vagon. Ajunși în vârful dealului, când au oprit, au și fost asaltați de către albine, iar cei doi s-au ascuns într-un tufiș înfășurați în sutana preotului până s-a înserat. Gruia și-a decuplat vagonul și dus a fost fără să mai privească în urmă.
Gruia și ajutoarele comunitare!
Imediat după revoluție au început să apară ajutoarele occidentului. Gruia era în trecere prin fața Consiliului cu taful când a observat multă lume agitată așezată pe rânduri a câte patru coloane, iar de la un geam un funcționar împărțea ajutoarele (fie alimente, haine, jucării sau obiecte casnice). Primăria avea un cerdac din lemn. Lumea aproape se călca în picioare, peste tot era zahăr, orez, haine rupte, făină, încât nu se știa ce e. Prispa nu a mai rezistat și s-a rupt; astfel toată ceata într-o clipă a fost jos (…). T.B., un gospodar, şi-a pierdut pălăria lui scumpă și, colac peste pupăză! a mai nimerit și-un pachet cu scutece pentru bebeluși!
Roxana Gabor TĂNASE
