„În timp ce desenez, descopăr ce vreau cu adevărat să spun”. – Dario Fo
Protagonistul articolului nostru este artistul plastic Constantin (Costel) Cojocaru, născut pe 5 iunie 1963, din Bofu, comuna Ceahlău. Cu o emoție reînviată își amintește momentul în care doamna educatoare i-a publicat primul desen în revista pentru copii „Arici Pogonici”: „Poate nu a fost cine știe ce, dar pentru mine a însemnat foarte mult, așa am început să exersez zilnic. Adolescența mi-am petrecut-o la Piatra-Neamț, eram în clasa a V-a la Școala nr. 5, când, într-o bună zi, un profesor al Școlii de Arte Populare ne-a întrebat care dintre noi are înclinații artistice. Nu am ezitat, am știut că acolo era locul meu.”
L-a avut profesor pe Pompiliu Clement și mulți alții la fel de valoroși. A studiat despre istoria artelor, pictură, desen, sculptură, mulaje din lut și alte materii adiacente. Din motive personale a fost nevoit să întrerupă studiile. A câștigat diferite concursuri din cadrul Școlii de Arte Populare Piatra Neamț (printre care un binemeritat loc II pe județ). Reîntors pe meleagurile cehlăuane nu s-a oprit din a picta, ci a continuat cu fel de fel de lucrări de artă populară pe plan local, însă nevoile financiare l-au dus în diferite țări (a creat numeorase fresce în Grecia prin casele localnicilor, unde a și câștigat sume importate, apoi în Polonia, Iugoslavia, Italia). După experiențele străinătății revine tot pe meleagurile ceahlăuane, continuând cu realizarea a numeroase tablouri, fresce printre care amintim: la Școala Gimnazială Constantin Panțiru Grințieș (Regele Ferdinand, Regina Maria, Ecaterina Teodoroiu), fresca „Cina cea de taină” din interiorul Bisericii de la Pârâul Mare/ Ceahlău, la Căminul Cultural Grinţieş, la Muzeul din Grinţieş).
Pentru Festivalului Haiducilor a realizat câteva mulaje, picturi pe lemn și alte lucrări tematice şi inclusiv imaginea ciocoiului în care se aruncă cu baltagul. O scurtă perioadă de timp a condus două ateliere de pictură, atât la Ceahlău, cât și la Grințieș.
Necesitățile economice l-au îndreptat spre Germania, unde s-a stabilit pentru moment. Deși lucrează în alt domeniu, nu a abandonat pictura, aceasta fiind refugiul său din jungla urbană. A început un proiect ambițios și anume un atelier de pictură în orășelul Burgkirchen cu copiii germani, dar nu numai.
Visul său cel mai mare este să întemeieze o Școală de Artă Populară pe Valea Muntelui.
Noi îi dorim success!
Roxana GABOR-TĂNASE
