Protagonistul prezentării noastre de astăzi este un învăţător. Un învăţător care merită acest titlu. Este şi redactor al revistei noastre (cu includere în caseta tehnică chiar), redactor al seriei vechi a revistei, colaborator la „Catharsis” şi la numeroase lucrări care s-au scris pe Valea Muntelui. Este coautor al monografiei comunei Crăcăoani, alături de regretatul Cristian Vatamanu.
Un interviu larg a oferit revistei „Apostolul”, domnului Mircea Zaharia, din care cităm: „M-am născut pe 22 octombrie 1960, dar în acte sunt trecut pe 28. Pe acele vremuri te lăsa câte o săptămână şi apoi scriau. Cred că era criză de hârtie. Am mai spus că tata s-a îmbolnăvit şi i-a fost extirpat un plămân, dar nu a ştiut să-şi scoată pensie. Şi-a cumpărat un cal, cu care făcea treburile gospodăriei şi, mai lucra şi în sat. Greul gospodării îl ducea mama. Torcea, cosea, împletea… mergea la prăşit, la polog, făcea de toate”. Mama a fost, de altfel, cea care și-a dorit să facă şcoală şi cea care l-a ţinut în şcoală.
După liceul pedagogic ne apare ca un fel de globe-trotter: 1979-1984 – învățător titular – Școala Generală Pădureni-Cândești, 1984-1987 – învățător detașat – Școala Grințieș Nr. 2, 1987-1989 – lucrător comercial – CPADM Grințieș, 1989-2006 – învățător titular – SAM Grințieș, 2006-2009 – învățător titular – SAM Rediu, 2009-2010 – învățător detașat – Școala Gimnazială Poiana Teiului, 2010-2013 – învățător titular – Școala Gimnazială Girov, 2013-2014 – învățător detașat – Școala Gimnazială ”Grigore Ungureanu” Ceahlău, 2014-2015 – învățător detașat – Școala Gimnazială ”Constantin Romanescu” Dreptu, 2015- prezent – învățător titular – Școala Gimnazială ”Constantin Panțiru” Grințieș, de unde va ieşi curând la pensie.
A absolvit Școala Populară de Artă, secțiunile teatru și folclor, şi ceea ce a învăţat a transmis elevilor săi. În brigăzile artistice din perioada comunistă cu mare succes era piesa „Cuiul lui Pepelea”, unde evolua alături de învăţătorii Mihai Panţiru şi Carmen Popa. Este membru marcant în ansamblul folcloric „Ceata lui Vasile cel Mare” din Grinţieş. A coordonat de-a lungul timpului generaţii de dansatori, elevi ai şcolii sau tineri gospodari. A contribuit la ridicarea muzeului grinţieşean, ocupându-se în special de industria casnică, iar după ieşirea la pensie dorim să-l numim custode. Ne alăturăm sutelor de elevi care au învăţat „buchiile” sau aritmetica de la domnia sa, sau „Coroghiasca” şi „Sârba lui Zdrele”, şi să-i urăm sănătate şi putere de muncă, căci ne este încă de mare trebuinţă!
Daniel DIEACONU
