LA MÂNĂSTIRE
de Lucian Blaga
La mânăstire vine-o babă.
Zice:
“Stareț purtător de bolți cereşti,
să faci o rugăciune
de ieșirea sufletului din trup.”
„Pentru cine?”
„Pentru mine.”
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.
Cu miros de ger în lună vine un bătrân.
Îi sunt obrajii zdrențuiți
Întocmai ca un prapur vechi:
de vin, ca să se roage la altar blândețea ta.”
„Pentru cine?”
„Pentru turma de oițe.”
Într-un târziu o fată. Stele care cad
sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună
c-a fost frumoasă fată mai demult.
Zice:
„Să ții o liturghie, stareț sfânt.”
„Pentru cine?”
„Pentru – gândul meu.”
Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.
FOTO: PETRU ARSINTE
