Folclor muzical din Bicazul Ardelean județul Neamț – Sidor Rusu

„O piesă e mai bine să o culegi de zece ori decât să rămână neștiută de nimeni” (Constantin Brăiloiu)

Prin Editura Nona din Piatra Neamț se aduce la lumină o carte sugestivă, sau mai bine zis o culegere de cântece din folclorul zonei Bicazul Ardelean în semnul prieteniei dintre Octavian Strâmbu, unul dintre membrii unui taraf celebru al zonei și profesorul de acordeon, binecunoscutul Sidor Rusu. Cartea este intitulată „Folclor muzical din Bicazul Ardelean” și a apărut în 2008.

Autorul s-a născut la 14 februarie 1959, în satul Pârlita, raionul Ungheni, Republica Moldova. A absolvit Şcoala Muzicală de Copii din Ungheni, Colegiul de Muzică din Bălți şi Facultatea de Muzică şi Pedagogie „Alecu Russo“ din oraşul Bălţi, la specializările: profesor de muzică de acordeon şi dirijor orchestră de muzică populară Strungărașul din orașul Ungheni și Barbu Lăutaru din Bălți. În 1997 s-a stabilit în România, în orașul Piatra Neamț, unde lucrează în funcția de consilier muzical în cadrul Centrului de Cultură și Artă Carmen Saeculare, profesor de acordeon la Liceul de Artă „Victor Brauner” și asistent universitar la Facultatea de Muzică Piatra Neamț.

Sidor Rusu, un iubitor de folclor autentic și un profesionist adevărat, și-a dorit să „pună și el un bob de nisip la temelia cunoașterii, păstrării și valorificării unei părți din familia folclorului nostru și anume cea a cântecului și melodiilor instrumentale, adunate în această culegere în interpretarea fraților Strâmbu din Bicazul Ardelean.”

            Frații Strâmbu au învățat să cânte de la tatăl lor, Ion, dar și de la unchi, cunoșteau toate tainele fluierului, ale dobei și ale viorii, iar autorul nostru a decis să le adune în această carte spre neuitare.

Structura acesteia este gândită astfel: un capitol de „Doine”, al doilea capitol „Hore”, al treilea „Hore și polci”, al patrulea „Învârtite” și ultimul „Sârbe”. Piesele sunt interpretate la 1. o vioară, 2. vioară, dobă, 3. Două viori, o tobă, 4. două viori, dobă și voce. Autorul a ținut în mod deosebit la scrierea viorii a doua și a dobei pentru a înțelege gândirea și orchestrația originală a interpreților. În locul unde întâlnim la dobă accente, interpretul nu face accentul pe corzi, dar lovește pe suportul de lemn al corzilor, care este de 4-5 cm grosime și dă o culoare aparte melodiilor.

Această culegere se adresează liceelor de artă, instituțiilor superioare de specialitate, amatorilor dar și profesioniștilor din domeniu și, nu în ultimul rând, folcloriștilor și compozitorilor.

Roxana Gabor Tănase