ANSAMBLUL „STRĂJERII MUNTELUI”
„Prin folclorul izvorât din suflet și dor, omul simplu a devenit român!”(Ansamblul Străjerii Muntelui)
Dacă plecăm de la definiția cuvântului „tradiție” aflăm că acesta derivă din cuvântul latinesc „tradere” și înseamnă „a da mai departe”.
Dex-ul ne spune cam așa: tradiție, tradiții substantiv feminin. Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică.
Avem certitudinea că atunci când îți iubești tradițiile și vrei cu orice preț ca ele să nu se piardă nu-ți rămâne decât să creezi ceva cu adevărat măreț pentru timpurile în care trăim.
„ Muntenii erau niște „făpturi de mirare”, „răbdători în suferinți”, „fără griji în bucurii”, „plăcându-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii”. Locuitorii satelor aveau obiceiul de a cinsti pe drumeții care treceau pe la casele lor și nu numai atât, aveau datini referitoare la botez și nuntă: Vitoria trebuia să-i pună nou născut, pe frunte, o hârtie de 20 de lei și sub pernă un costei.”vO descriere nemaipomenită de altfel!
Ne aflăm în comuna Farcașa, satul Farcașa, mai exact, locul de unde a răsărit noul Ansamblu „Străjerii Muntelui”– un vis care a devenit realitate.
Protagonistul acestei minunate inițiative este un tânăr fărcășan, Dimitri Coșula, care a avut privilegiul de a crește într-o familie iubitoare de tradiții și de frumos. Își amintește cu nostalgie cum pe la vârsta de 5 ani împreună cu câțiva prieteni au mers cu „capra” însă entuziasmul și bucuria de care a fost cuprins l-au determinat ca an de an să ducă tradiția mai departe până când într-o bună zi a înțeles că nu era suficient să participe ca un simplu actor, ci să devină regizor producător.
Nu a stat mult pe gânduri, iar după susținerea licenței a știut ce are de făcut. Împreună cu tatăl său, preotul Cătălin Coșula, Alin Chiorbeja, Daniel Simionescu, Irina Gabriel au zidit primele cărămizi ale Ansamblului „Străjerii Muntelui”. Acest proiect este susținut și de dl. Țifui Bogdan, de Alexandru Buzdugan și mulți alții care cred în inițiativa pe care o au acești patru tineri fondatori.
Obiectivele pe care această inițiativă și le propune sunt: organizarea de simpozioane, lansări de cărți, articole științifice, activități filantropice, spectacole cu diferite tematici, strigături din ritualul nunții sau al înmormântării, interpretarea câtorva bocete, a doinelor populare- a cântecelor vechi în special. Dimitri este un iubitor al lucrului bine făcut așa că a pus la punct fiecare detaliu ca acest vis să prindă contur și esență. Echipa de lucru a creat un logo pe care l-au înregistrat, iar simbolistica aleasă este una specifică zonei: capul de lup, (farcaș însemnând lup), un brad care reprezintă veșnicia, verticalitatea, dar și cadrul natural.
Debutul a fost prin intermediul unui filmuleț de promovare în care vor fi prezentați membrii și activitățile pe care le vor desfășura. Fașa de etate este cuprinsă între 5 ani și 80 de ani. Fără să piardă vremea s-au și înscris la două concursuri de datini și obiceiuri de iarnă, la Târgu Neamț și la Vatra Dornei. Mesajele de încurajare și susținere ajung necontenit atât din zonă cât și din diaspora. Fondatorul ne povestea că sunt persoane plecate din țară dar care-și doresc să participe la unele manifestări, să facă parte din noua structură încât au și ei ceva de spus (unii vor cânta, alții vor recita fiecare după ceea ce vor să transmită). Ecoul acestora le dă putere întemeietorilor și cu siguranță, noi, cei de la Ecoul Munților vom avea multe de scris.
Un alt obiectiv important este acela de a deschide un muzeu al satului, dar și aici tinerii noștri au făcut primii pași reușind să facă rost de o casă veche specifică zonei de munte. Cu ajutorul locuitorilor vor aduna obiecte vechi ce vor putea fi expuse și admirate în cadrul muzeal al comunei Farcașa.
„Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om şi viaţă.” (Nicolae Iorga)
„Prin folclorul izvorât din suflet și dor, omul simplu a devenit român!”(Ansamblul Străjerii Muntelui)
SĂRBĂTORILE DE IARNĂ 2024
Plecând de la motto-ul de mai sus, care este reprezentativ pentru acțiunile care s-au desfășurat curs de două zile pe Valea Bistriței s-a reușit a se creiona o atmosferă plină de tradiție și folclor.
Dacă facem o incursiune în trecut vom putea înțelege mai bine mesajele pe care aceste manifestări le au. Se spune că în îndepărtatul an 1559 la 31 decembrie armata otomană a fost alungată de către strămoșii noștri cu ajutorul talangelor și a pocnetului de corbaci. Buciumul prin sunetele specifice are și el o simbolistică aparte. Acest sunet cheamă puterea Mamei Pământ pentru a alunga spiritele malefice considerându-l a fi un obiect sacru. Așadar aceste două obiecte simbolizează înfrângerea răului și triumfarea Binelui.
Nu întâmplător organizatorii acestui eveniment au ales ca fruntași aceste elemente la care s-au adăugat și celelalte componente încât rezultatul a fost elocvent.
Identitatea noastră națională este reprezentată de costumul popular pe care-l purtăm cu mândrie și respect cu prilejul celor mai importante evenimente ale vieții.
Elementele noi ale acestei ediții au fost: pocniturile biciului-corbaci mânuit cu dibăcie de Ilie Carază cel care deschidea alaiul; urmat de sunetul specific buciumului realizat de către membrii Asociației „Pro Grințieș” și ai „Cetei Lui Vasile cel Mare” din Grințieș (Luțu Gabor și Viluț Tanasă), susținut de tamburul dobelor din piele de capră sau de vițel cimentat de strigăturile piesei și anume: „Capra Fărcășenilor”.
„Foaie verde siminoc,
Tu căpriță ia la loc!
Și mai fă un hodorog!
Hai ța I-auzi ia!
Și iar joacă mărunțel
Ca frunza de pătrunjel
Și iar joacă scuturat
Ca frunza de fag uscat!
Hai ța i-auzi ia!”
Membrii ansamblului „Străjerii Muntelui” s-au evidențiat prin purtarea cu respect al costumului popular, aducând o rază de lumină anului care a început, dar și o bucurie pentru cei prezenți la paradă. Căprițele erau realizate din covoare vechi ornamentate cu canafi roșii, clopoței, beteală, oglinzi și mărgele, fiecare element simbolizând anumite etape ale tradiției noastre. Unii membri purtau costume din piele de capră, de oaie, dar s-a notat și prezența unor personaje „moderne” care parcă dădeau o altă conotație atmosferei. Arhaicul este prezent prin forța strigăturilor, al sunetelor de bici și bucium, al tobelor care au creat o atmosferă de sărbătoare, de tradiție și de spectacol.
Dragostea pentru obiceiuri a fost una evidentă prin prezența numeroasă a spectatorilor încurajând păstrarea cu îndârjire a acestor tradiții. Pe viitor ne dorim ca multitudinea costumelor populare să domine și să nu uităm ca suntem fii de daci!
„Hopuri, hopuri, hopurele,
La mulți ani cu floricele!
Hopuri, hopuri, hopurate,
La mulți ani cu sănătate!
Hai ța ș-auzi ia!
Ti lăsăm aici pi loc
Să răsară busuioc!
Vă lăsăm aici cu pace
La mulți ani cu sănătate!
Câte capre s-o făcut
Ca Farcașa n-o avut!”.
Roxana GABOR-TĂNASE
