Unele mărturii privind moșia Broșteni și necesitatea construirii unei căi ferate pe Valea Bistriței, la început de secol al XX – lea

La 13 ani de la intrarea comunei Broșteni în administrarea Casei Regale, în anul 1890 se construiește clădirea primăriei Broșteni. Școala din Broşteni a fost una dintre cele mai vechi şcoli primare din întreaga Țară a Moldovei, iar la „Școala lui Baloș”, care căpătase un renume deosebit datorită primului dascăl, Neculai Nanu, învățau aproximativ 100 de elevi, inciusiv de la Târgu-Neamț, Fălticeni și din Bucovina, aici învățând și Ion Creangă.

Potrivit lui Bogdan Ilie Cocieru, în anul 1906 pe raza comunei Broșteni existau cinci biserici și un schit, mai multe chilii și o casă cu două rânduri clădită la indicațiile Regelui Carol I, iar ca element de patrimoniu construit, cu o importantă valoare istorică, se remarcă schitul Rarău (cel vechi, din partea bucovineană, care data din vremea lui Petru Rareș, ce a fost distrus de nemți după 1777), referiri ce apar în Analele Bucovinei nr. 2(55)/2020, despre Moșia regală Broșteni. Între anii 1886 – 1906, pe raza comunei Broșteni – sediul administrativ al subprefecturei Plășii Muntele – Județul Suceava de la începutul secolului al XX-lea s-au construit, cu ajutorul Administrației Regale, un număr de 5 clădiri de școală în: Broșteni (1890-1892), Cotârgaș (1893-1895), Cojoci – Chiril (1895), Crucea (1896-1897) și Holda (1905).

Din relatarea lui G.T. Kirileanu, în Martor la istoria României 1872-1960. Jurnal și epistolar, putem deduce că hotelul din centrul localității era deja dat în folosință în anul 1908. Iată ce a notat acesta în jurnalul său: „Marți, 24 lunie 1908, la Broșteni. Serbare școlară cam ștearsă. Am tras la[h]otel, dar dl. Popovici (Aristide Popovici, administratorul moșiei regale Broșteni) m-a luat la curte (Casa Administratorului Moșiei Regale).” Hotelul și Casa Administratorului Moșiei Broșteni sunt descrise de profesorul I. Simionescu, în anul 1913, astfel: „Casa administratorului, spațioasă și gospodărească… [h]otelul de curând clădit”. Descrierea este însoțită și de o fotografie realizată de Vasile C. Buţureanu.

Tot G.T. Kirileanu, coautor în Descrierea Moșiei Regale Broșteni, județul Suceava din 1906, arăta că infrastructura rutieră pe Valea Bistriței -Domeniul Regal Broșteni nu prezenta nicio legătură funcțională până pe la 1880, localnicii deplasându-se la târguri (Târgu Neamț, Fălticeni și Piatra Neamț) pe plaiuri și pe obcini. În anul 1884, prin Legea pentru Domeniul Coroanei se instituia Domeniul Coroanei, care în Carpații Orientali – Valea Bistriței era format din următoarele imobile rurale: Borca, jud. Suceava; Sabasa – Farcașa, jud. Suceava; Bicaz, jud. Neamț. Astfel, la nivelul anului 1888 exista deja o șosea, însă doar pe sectorul Broșteni – Valea Negrişoarei, iar de aici se continua printr-un drum greu până la frontiera cu Bucovina.

Din analiza documentului Harta drumurilor, publicat în anul 1898, rezultă că Domeniul Regal Broșteni era traversat de o cale națională neșoseluită peste Munții Stânișoara : Văile Bistriței – Neagra, Broșteni – Negrișoara spre frontieră, dar și de o șosea vicinală neșoseluită Borca – Rarău, cu o extensie spre frontieră, din Crucea pe Valea Bărnărelului. Au existat, încă de atunci, anumite preocupări ce aparțin lui Gr. Crăinicianu, care în Frontiera Carpaților. Idei de apărare. Studiu pe teren în anii 1888-89-90, arăta că principalele căi de comunicație din zonă, care s-au dovedit ulterior de mare importanță în ecuația Primului Război Mondial, sunt:  Făitlceni – Dorna, sectorul Broșteni – Dârmoxa – Panaci – Gura Negrei, cu o extensie către Poiana Vinului, care a servit atacului românesc spre Transilvania; precum și Dorna – Gura Negrei – Băba – Bărnărel – Crucea – Broșteni, care a servit atacului Imperiului Austro – Ungar, dinspre Bucovina.

În anul 1894 erau în exploatare o linie îngustă de drum de fier în lungime de 20 km pe Sabasa (Borca) şi o altă linie tot atât de lungă pe Suha Mică, precum și o linie funiculară (cu o lungime de aproximativ 1300 m) peste Obcina Ciumârna (între Găinești și Negrileasa), la granița cu Bucovina. În anul 1909 s-a construit la Broșteni – Valea Bărnăreiuiui, cel mai probabil prin grija administrației Domeniului Regal, o cale ferată cu ecartament de 760 mm și o lungime de circa 14 km, pe distanța Bărnărel – Fundul Văii – Fabrica de cherestea Crucea. La Borca învecinată, societatea L. Wohl a constrult în perioada 1892 – 1893 două linii ferate forestiere, pe ecartament de 760 mm: una de la Borca pe Valea Borca, cu o lungime de circa 14 km și una de la Borca pe Valea Sabasa, cu lungime de circa 10 km și cu o ramificație de încă 1,5 km între Valea Sabasa până la Gloduri. De asemenea, între Păltiniș (astăzi pe raza comunei Panaci, județul Suceava) și Broșteni, antreprenorii D. Ștefani și C. Popovici construiseră circa 14, respectiv 5 km de linie ferată forestieră cu ecartament de 600 mm. Putem constata că proiectele privind o cale ferată pe Valea Bistriței, care să contecteze Vatra Dornei cu Bicaz (via Broșteni), au existat atât înainte, cât și după Primul Război Mondial.

Din anul 1900 avem o serie de calcule detaliate care încercau să demonstreze viabilitatea unui astfel de proiect. Aflăm că totalul general al plăților de transport pe apă și uscat, a produselor rezultate din exploatările forestiere, rășinoase, de mare valoare de pe Valea Bistriței, care însemnau plata a 1200 oameni ce plutăreau până la Piatra-Neamț, a 2000 oameni ce plutăreau de la Piatra – Neamț în aval și a 200 de căruțași cu câte 2 și 3 cai, se ridica la suma de 2.218.608 lei. La această sumă se adăuga valoarea transporturilor de mașini, cereale, băuturi și combustibili care se transportau în amonte pe Bistrița, pentru satisfacerea nevoilor celor aproximativ 25.000 de familii, de prin satele înșirate pe Valea Bistriței și văile afluente, plus cam tot atâtea familii din Transilvania, care se alimentau tot din România, cu produse ce se transportau tot pe această vale. Așa se poate vedea cât de importantă și ce venituri mari ar fi putut aduce o linie ferată pe Valea Bistriței, care putea fi construită de stat sau printr-o inițiativă particulară. Astfel, se puteau pune în legătură cu orașul Platra – Neamț: Broștenii (învecinat cu Dorna – punct de trecere a frontierei cu Bucovina) și Prisăcanii (punct de trecere a frontierei cu Transilvania). Se estima ca, pentru circa 120 km de cale ferată, costurile să nu depășească 12.000.000 lei, cu posibilitatea de a genera un venit brut anual de peste 4.000.000 lei. Dacă este să studiem și Dicționarul geografic al Bucovinei a lui Emanuil Grigorovitza, constatăm că în Bucovina vecină, rețeaua de căi ferate prezenta, în 1908, o lungime de peste 500 km, din care linia principală (construită în perioada 1865 – 1869) Lemberg – Cernăuți – Ițcani (Burdujeni – Iași) avea 114 km. La această linie principală erau legate mai multe linii locale, din care una ajungea la Vatra Dornei, și anume linia Hatna / Dărmănești – Câmpulung Moldovenesc (67 km). (Va urma).

Virgil COJOCARU