Ziua de 26 iulie 2026 va rămâne înscrisă pentru totdeauna în istoria satului Călugăreni ca una dintre cele mai luminoase pagini ale existenței sale. În această zi binecuvântată, cu voia Tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, biserica parohială cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, împreună cu ansamblul parohial – clopotnița și lumânărarul –, au fost resfințite de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi.
O comunitate născută din suferință
Istoria satului Călugăreni este una aparte. Ea este strâns legată de una dintre cele mai importante transformări sociale și economice petrecute în Moldova în a doua jumătate a secolului al XX-lea: construirea hidrocentralei și a lacului de acumulare Izvorul Muntelui. Vechea vatră a satului, asemenea altor aproape douăzeci de așezări de pe Valea Bistriței, a fost înghițită de apele lacului între anii 1957–1960. Familii întregi au fost nevoite să-și părăsească gospodăriile, locurile copilăriei, cimitirele strămoșilor și biserica în care generații întregi se rugaseră lui Dumnezeu. Vechea biserică a satului a fost strămutată în localitatea Leghin, iar puținii locuitori rămași în actualul Călugăreni au fost nevoiți să înceapă aproape de la zero reconstruirea vieții comunitare. În anul 1973 a fost finalizată noua biserică, un edificiu modest, apropiat ca aspect de o casă țărănească, dar ridicat cu aceeași credință care i-a caracterizat pe înaintași. Ea a fost sfințită de vrednicul de pomenire Patriarh Iustin Moisescu și avea să devină singurul reper spiritual al unei comunități mici, dar statornice. De-a lungul deceniilor, numeroși slujitori ai altarului au purtat grijă acestei comunități: părintele Constantin Stăcescu, părintele Bucur Ilie, părintele Emil Cotârgașanu, părintele Ioan Irina, iar după înființarea parohiei de sine stătătoare, în anul 2011, părintele Costel Ștefan, care a contribuit la ridicarea casei praznicale și a primei clopotnițe. În luna octombrie a anului 2020, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și cu binecuvântarea chiriarhală, am fost rânduit să continui această lucrare.
Privind retrospectiv, îmi este greu să descriu în câteva cuvinte ceea ce au însemnat acești aproape cinci ani și jumătate. Am venit într-o comunitate formată din puține familii, însă cu oameni de o aleasă frumusețe sufletească. Mulți priveau cu neîncredere posibilitatea ca o parohie atât de mică să poată realiza lucrări ample de restaurare și dezvoltare. Realitatea de astăzi demonstrează contrariul. Împreună cu sprijinul neprețuit al familiei mele, al tuturor prietenilor, apropiaților, binefăcătorilor și al oamenilor pe care Dumnezeu i-a trimis în calea noastră la vremea potrivită, am reușit să consolidăm, să restaurăm, să reparăm, să înnoim și să construim aproape tot ceea ce există astăzi în această curte bisericească. Această experiență mi-a confirmat încă o dată că Dumnezeu nu lucrează prin numărul oamenilor, ci prin credința lor. O comunitate mică poate realiza lucruri mari atunci când este unită în jurul altarului și când fiecare om pune umărul după puterea sa.
Restaurarea integrală a sfântului locaș
Starea tehnică a bisericii impunea intervenții urgente. Trecerea timpului afectase structura construcției, iar numeroase elemente necesitau refacere completă. Cu binecuvântarea IPS TEOFAN și după întocmirea documentației necesare, au fost demarate lucrări ample de consolidare și restaurare. Biserica a fost decopertată integral, fiind înlocuită întreaga structură a acoperișului și a turlelor. Noua structură a fost realizată respectând arhitectura inițială a edificiului, iar vechea învelitoare din tablă zincată a fost înlocuită complet. Au fost executate lucrări de subzidire și consolidare a fundației, placarea acesteia cu piatră naturală și amenajarea scărilor de acces. Interiorul bisericii a fost, la rândul său, decopertat până la nivelul tavanului pentru verificarea structurii de rezistență. Au urmat lucrări complexe de refacere, finisare și consolidare. Au fost restaurate Sfânta Masă, proscomidiarul și catapeteasma, fiind înlocuită tâmplăria și puse în valoare elementele liturgice existente. În paralel, biserica a fost înzestrată cu candelabre noi, veșminte liturgice, mochete bisericești, un sistem modern de încălzire prin termoșemineu și numeroase alte dotări absolut necesare desfășurării vieții liturgice.
Înnoirea întregului ansamblu parohial
Lucrarea nu s-a limitat la restaurarea bisericii. Întregul ansamblu parohial a cunoscut o transformare profundă. Au fost finalizate lucrările la clopotniță, au fost montate clopote noi, s-a construit un lumânărar nou, au fost amenajate curtea, aleile pietonale și împrejmuirea, iar exteriorul bisericii a fost înfrumusețat prin placarea cu lambriu semirotund. Astăzi, întreaga curte bisericească reprezintă un spațiu liturgic și comunitar unitar, armonios și demn de frumusețea slujbelor săvârșite aici.
O lucrare a întregii comunități
Dacă ar trebui să definesc printr-un singur cuvânt ceea ce s-a întâmplat în acești ani, acel cuvânt ar fi comuniune. Nimic din ceea ce s-a realizat nu aparține unui singur om. Fiecare piatră, fiecare metru de alee, fiecare grindă, fiecare restaurare și fiecare obiect liturgic poartă în ele dragostea și osteneala unor oameni care au înțeles că lucrarea pentru Biserică este o lucrare pentru Dumnezeu. Le sunt profund recunoscător membrilor Consiliului și Comitetului Parohial, tuturor credincioșilor, sponsorilor, donatorilor, ctitorilor, meșterilor, voluntarilor și tuturor celor care au sprijinit această lucrare prin bani, materiale, muncă, sfaturi sau rugăciune. În mod cu totul aparte, adresez mulțumirea mea familiei, care a împărtășit fiecare sacrificiu, fiecare bucurie și fiecare încercare. Fără sprijinul lor necondiționat, multe dintre aceste lucrări nu ar fi fost posibile.
Momentul culminant al întregii lucrări l-a constituit slujba de resfințire. Prezența Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, a reprezentat pentru întreaga comunitate o binecuvântare deosebită. Slujba de târnosire a redeschis altarul și a reașezat întreaga comunitate sub binecuvântarea lui Dumnezeu, oferind credincioșilor posibilitatea de a participa la unul dintre cele mai impresionante momente din viața unei biserici. Această zi a devenit, în același timp, o zi a recunoștinței față de toți ctitorii de ieri și de astăzi și o zi de reafirmare a identității spirituale a satului Călugăreni.
Privind spre viitor
Resfințirea unei biserici nu înseamnă sfârșitul unei lucrări. Ea reprezintă începutul unei noi etape. Biserica restaurată trebuie să rămână vie prin rugăciune, prin Sfânta Liturghie, prin prezența copiilor și a tinerilor, prin activitățile catehetice și filantropice și prin unitatea credincioșilor. Adevărata frumusețe a unei biserici nu este dată doar de zidurile ei, ci mai ales de oamenii care se roagă în ea și care își trăiesc credința în fiecare zi. Plecând de la această convingere, nădăjduim ca generațiile viitoare să găsească aici nu doar un monument restaurat, ci o comunitate vie, unită și puternică în credință. În încheiere, aduc slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra acestei parohii și înalț rugăciune pentru toți cei care au făcut posibilă această lucrare. Fie ca Bunul Dumnezeu să răsplătească tuturor ctitorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor sănătate, pace, ajutor, bucurie și mântuire, iar celor mutați la cele veșnice să le dăruiască odihnă în Împărăția Sa.
Pr. Prof. Sandu Marius-Emanuel
Parohul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” Călugăreni
Protopopiatul Ceahlău – Arhiepiscopia Iașilor
