Neam românesc, steagul tricolor, martiriu în secolul XX, românism, patriotism… sunt doar câteva cuvinte care, odată citite sau rostite, ne duc cu gândul la personalitățile marcante care au suferit în temnițele comuniste.
Prin strădania domnului profesor doctor Daniel Dieaconu, două dintre caietele jurnal ale Părintelui Nicolae Grebenea au ajuns să poată fi citite de publicul larg.
Totul a început acum trei ani, când, cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu, și sfinția sa trăitor al suferințelor din lagărele de concentrare și reeducare comuniste, s-a început munca de redactare a caietelor părintelui Grebenea. A durat ceva… au existat reticențe, au existat laude, au existat critici… dar a existat și înțelegerea faptului că orice adevăr trebuie scos la iveală, că trebuie să luăm din curajul mărturisirii marilor ”martiri” cu zeci de ani în închisori.
Angajamentul pentru tipar, prefața și postfața, au fost luate în grijă de domnul Viorel Neculau, un om dedicat cărții și istoriei în special, directorul editurii Cetatea Doamnei, Piatra Neamț. Volumul a primit o Predoslovie, câteva considerații de ordin istoric, un cuvânt de încheiere, dar și o apologie a părintelui Țuțuianu, care l-a cunoscut personal. Chiar dacă, poate unele considerații nu sunt pe placul unora sau altora, volumul cuprinde puncte de vedere… cuprinde modul cum unii sau alții au văzut lumea și adevărul istoric de atunci, iar cititorul are libertatea de a alege, de a fi sau nu acord, însă nu va putea să nu aprecieze, cultura, curajul, hotărârea, patriotismul și multe alte calități ale părintelui Grebenea.
Un asemenea eveniment nu putea rămâne fără o preocupare pentru prezentare de amploare către publicul larg. O sală arhiplină am găsit cu toții la Conferința de lansare de la Centrul Ecumenic Durău. La fel s-a întâmplat și la Conferința de lansare de la Biblioteca ”G.T. Kirileanu” – Piatra Neamț. Părintele Grebenea a fost pus de către vorbitori în contextul istoric al epocii, au fost evocate suferințele din închisorile comuniste, presiunile organelor de securitate, puternica rezistență anticomunistă din Neamț, personalități nemțene care au fost în temnițe, în special părintele Iustin Pârvu.
Un om într-un context istoric extrem de dificil, părintele Grebenea a trăit într-o perioadă în care istoria românească a trecut prin carlism, fascism, comunism… Pentru oricine putea să fie un moment de derută totală. Totuși, aceste personalități, care au avut ca reper crucea creștină și neamul românesc, au găsit puterea să nu cadă în capcanele manipulatoare, cu toate riscurile inerente ce i-au dus la grele suferințe. Toate acestea nu au fost determinate doar de forțe interne, ci puterile și contextul european a influențat mersul istoric de la noi din țară, conceptele, luptele de dominare, ambițiile de conducere, dependențele. Multe dintre aceste date au fost subliniate în extrem de bine documentatele discursuri de către cercetător științific, doctor, Corneliu Ciucanu, de la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române, filiala Iași.
Istoria rezistenței de pe Valea Bistriței a fost evocată de către domnul profesor Dorel Rusu, din Poiana Teiului, foarte preocupat de cei ce au suferit în timpul comunismul.
Din zecile de interviuri cu cei ce au suferit, din sutele de cărți și documente studiate, din experiența de viață, domnul profesor are un puternic cuvânt de spus pe tematica rezistenței anticomuniste din zona Piatra Neamț – Poiana Largului – Borca.
Impresionante au fost cuvintele și povestirile părintelui Țuțuianu, care l-a cunoscut personal pe părintele Grebenea, au fost prieteni și colegi în Piatra Neamț. A evocat foarte multe dintre cele ce părintele le-a spus în jurnal, dar și alte întâmplări, pe care părintele Grebenea le-a evitat sau nu a considerat important să le scrie. Asistența nu a putut să nu fie marcată de multitudinea de informații, de dedesubturi ale anchetelor securității, de alte explicații ale unor întâmplări, de implicări ale unora de partea sau împotriva organelor de control comuniste.
Rugăciunea părintelui Grebenea, bunătatea sa, firea iertătoare, a fost subliniată de domnul Alistar, care l-a cunoscut personal pe părintele Grebenea. Rugăciunea și respectul pentru cei ce au suferit, păstrarea credinței în vremuri de restriște, sunt câteva dintre mențiunile părintelui protopop de Ceahlău, Ioan Cuțuhan.
Personal am evidențiat capacitatea personalităților ca Pr. Grebenea, Pr. Iustin Pârvu și altele, de a atrage și coagula oameni în jurul lor, de a se face iubiți și respectați de către ceilalți, și acest lucru fără a manipula sau a folosi fel de fel de tertipuri de influență ca alții. Părintele Iustin avea la ușa sa permanent, zeci și zeci de oameni… Nu îi trimitea nimeni acolo, nu îi obliga nimeni să stea, să aștepte, ci îi cuprindea și atrăgea sufletul lor care dorea mângâierea… și de cele mai multe ori o obțineau, cu siguranță… căci astfel se explică de ce reveneau mereu. Părintele Iustin, este cel care scotea de la căpătâiul lui un os luat din Râpa Robilor, din cimitirul de la Aiud, din gropile comune în care erau aruncați cei ce mureau ca martiri în închisori și, fiind robi ai regimului comunist, nu era tolerată legătura cu familia și, de cele mai multe ori, nici înmormântarea creștinească. Acel os, acea parte a omului care a trăit în suferință și care nu apucase să se prefacă în pământul din care a fost luat, era prezentată de părintele Iustin, mie personal, ca un odor de mare preț, ca sfintele moaște: ”Ia Cristi, miroase, vezi cum supură mir… ia și miroase… acesta a fost prețul plătit de ei pentru credință și neam și Dumnezeu i-a răsplătit pentru martiriul lor”.
Un copil, Alexandru, în momentul în care a luat în mână caietul scris de mână de părintele Grebenea, un caiet simplu, A5, cu o copertă de plastic, neagră, îngălbenit de vreme, a exclamat surprinzător: ”Ce moale și catifelat e!”. M-am mirat de această expresie… și nu am înțeles-o atunci. Povestea aceasta pe care am trăit-o, am înțeles-o mult mai târziu… atunci când mă gândeam că am avut același sentiment și la fel am reacționat și eu, la înmormântarea părintelui Iustin, atunci când i-am sărutat mâna și aceeași reacție am avut: ”Ce moale și catifelată e… nu a murit, ci doarme”.
În Neamț, rezistența anticomunistă a fost, poate, mai ferventă decât oriunde altundeva. Un cuib de păsări rămâne ani la rând în același loc, la fel devotamentul pentru credință și neam rămâne… rămâne acolo, alături, se răspândește în locurile prielnice. ”Cu tine începe totul!” este expresia părintelui Iustin atunci când unul ca mine era dezorientat…
Părintele Grebenea, părintele Iustin, Grigore Caraza… sunt câțiva care ne apar în fața ochilor ca făclii ale Evangheliei hristice într-o lume… plină de mistere…
Cristian VATAMANU
