Spre sud-vest de oraşul Târgu-Neamţ, la o depǎrtare de 15 kilometri şi de aproape 2 kilometri de renumita Mǎnǎstire Agapia Nouǎ, se aflǎ un schit care dǎinuie pe coasta muntelui dinspre miazǎnoapte, un reper al frumuseţilor noastre duhovniceşti: Schitul Agapia din Deal sau Agapia Veche.
Aşezat într-o poianǎ pe urcuşul potecii care leagǎ peste munte Mǎnǎstirea Agapia de Mǎnǎstirile Secu şi Sihǎstria, Schitul Agapia Veche impresioneazǎ prin poziţia lui şi prin peisajul care îl înconjoarǎ. Aici, în spaţiul Agapiei Vechi, munţii înalţi dau mâna cu norii, iar turlele lucitoare ale bisericii se amestecǎ cu brazii pǎdurilor seculare.
Viaţa schitului, proprie şi echilibratǎ între rugăciune şi numǎrul mare de turişti, între profunzimea nopţilor în care numai dangǎtul clopotului ce cheamǎ la utrenie se rǎsfrânge în ziduri şi luna plinǎ, te apleacǎ spre pietate.
Primul sihastru cunoscut care s-a nevoit în poiana unde se aflǎ astǎzi Schitul Agapia Veche, a fost Cuviosul Agapie din Mǎnǎstirea Neamţ. Aici el a întemeiat o bisericǎ de lemn şi aşa a luat fiinţǎ prima sihǎstrie din Munţii Neamţ, cunoscutǎ sub numele de Sihăstria lui Agapie. De la acest Agapia provine și denumirea schitului, a renumitei mănăstiri pictate de Nicolae Grigorescu, dar și denumirea satului din apropiere.
Distrusǎ de o avalanşǎ de zăpadǎ într-o zi de Paşti, biserica lui Agapie a fost refăcutǎ pe o altǎ temelie în Poiana lui Eufrosin aflatǎ în apropiere, care a primit hramul Minunea din Colose a Sfântului Arhanghel Mihail. Abia la sfârşitul secolului al XV- lea s-a construit o bisericǎ pe actualul amplasament al sihǎstriei de la Agapia Veche atunci când şi biserica din Poiana lui Eufrosin s-a ruinat şi nu a mai putut fi folositǎ. Vechiul Pomelnic de la Agapia Veche aminteşte pe PetruRareșşi Elena Doamna ca primi ctitori voievodali prin grija cǎrora s-a zidit prima bisericăde piatrǎ de aici. Urmǎtorii ctitori de origine voievodalǎ, au fost Petru Şchiopul şi Doamna Ruxanda, apoi Doamna Anastasia, soţia lui Gheorghe Duca-Vodǎ.
Agapia Veche a rǎmas astfel un loc de linişte şi de rugǎciune pentru bǎtrânii sihaştri. Aici s-au nevoit numeroşi cuvioşi, dintre care menţionăm pe Evloghie, Pimen, Misail, Vasile şi Paisie, dar mai ales Sfinţii Rafail şi Partenie, canonizaţi în anul 2008, de Biserica Ortodoxǎ Română.
De Schitul Agapia Veche se leagǎ şi numele unor mari personalitǎţi, precum Nicolae Grigorescu, care şi-a petrecut anii de ucenicie aici, Domnitorul Aron Vodǎ şi Episcopii Isaia, Nicanor şi Serafim. Din cauza alunecǎrilor de teren, bisericile care s-au ridicat de-a lungul timpului au avut mult de suferit, pânǎ au ajuns la ruinare. Însă între anii 1990-1994 a fost construitǎ o biserică de lemn, care dǎinuie şi astǎzi. Biserica, cu hramul Schimbarea la Fațǎ este construită într-un stil simplu, specific bisericuţelor de schit sau de cimitir în formă de cruce respectând vechea împărţire a bisericii cu pridvor care este unit cu naosul şi altarul. În anul 2004 s-a construit şi un mic paraclis cu hramul Acoperǎmântul Maicii Domnului.
Liniştea, pacea şi tăcerea grăitoare din Agapia Veche o pot înţelege doar cei care au păşit pe potecile bătute de marii sihaştri de odinioară.
Ospitalitatea largă, binevoitoare pentru tot cel ce își îndreaptă pașii spre acest loc de neîntrecută frumusețe, rămâne o mărturie necurmată despre bogată zestre sufletească a maicilor care trăiesc aici. Chiar dacă drumul care urcă până la schit este mai anevoios, în special pe parcursul iernii, odată ajuns aici, în acest tărâm al liniştii, parcă te simţi într-o altă lume.
Pentru orice nelămurire există întotdeauna cineva care să-ţi dea explicaţii, eşti primit cu o deosebită ospitalitate în universul maicilor de aici şi rămâi profund impresionat de duhul rugăciunii existent aici, de curăţenie, de viaţa lor zilnică şi de felul deschis şi natural în care ţi se vorbeşte. Există o comunicare şi o bunăvoinţă pe care rar o găseşti în alte locuri… Schitul Agapia Veche este un centru reprezentativ al monahismului românesc.
Pr. Gheorghiță ANISIEA
