Aproape că nu mai aveam speranţă că vom ajunge anul acesta la corală şi nu ne venea bine de loc să lipsim tocmai acum. Nu lipsisem din anul 2013, la nici o ediţie şi tocmai la această ediţie cu numărul „x” … dar mare-i Dumnezeu! Pe ultima sută de metri am reuşit să rezolvăm cu problemele legate de transport. Vorba ceea: „Unde pune Dumnezeu mila bunătatea omenească sporeşte”
Aşadar, iată: sâmbătă 21 Septembrie în zori-de-zi(ora 6.30) o parte dintre membrii Ansamblului Artistic de Amatori ,,Plaiuri Tulgheşene” luam drumul spre Sf. Gheorghe.
Uni mai obosiţi şi somnoroşi, alţii energici şi voioşi, dar toţi, foarte nerăbdători să ne întâlnim cu ai noştri din inima ţării cât mai curând că din luna Mai tot aşteptam Corala!
Ce-i drept, chiar am ajuns mai repede ca altă-dată!
Acum vă dau o ştire bună; cred că voi trăi să-mi mai văd un vis împlinit.
Se toarnă asfalt pe bucata aceea de drum ce rămăsese neasfaltată de ani şi ani…!
Aşa că, lume dragă, am luat-o peste Ţângăler, scurtând, cu aprox. 40 km şi cu, aproape o oră, drumul spre fraţii noştri.
Am ajuns la Centrul de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” având timp să ne echipăm în straiul naţional, la vreme, spre a nu pierde nimic din ceea ce se povestea despre ,,Muzica corală de ieri şi de azi”, despre dirijorii deosebiţi care au dirijat coruri celebre de-a lungul vremii şi rolul important pe care l-au avut corurile în viaţa culturală şi civică românească în decursul vremii.
Cei doi moderatori ai simpozionului au fost Dl. Ioan Lăcătuşu despre care este de prisos să vă explic cine este (cine nu a auzit despre dânsul în ţara asta?), împreună cu „sor’mea Mimi”; respectiv Preşedintele Fundaţiei Mihai Viteazul, dna Ing. Maria Peligrad. Aceşti doi oameni-titani, care adună în jurul lor alţi oameni deosebiţi, pentru pruncii din ansamblul ,,Plaiuri Tulgheşene” sunt de acum ca şi nişte înţelepţi din poveşti, pe care abia aşteaptă să-i întâlnească şi să-i asculte povestind. Abia aşteaptă să ajungă la aceste simpozioane!
Învaţă o sumedenie de lucruri interesante pe care altfel nu ar avea de unde să le afle.
Mă uitam la ei cum stăteau, ca nişte statui, cu ochii ţintă la fiecare dintre vorbitori, parcă ar fi fost fermecaţi şi, trebuie să vă spun că printre copiii ansamblului erau de la clasa a doua până la clasa a XI-a. Indiferent de vârstă, toţi, ascultau cu luare-aminte şi cu mult respect!
,,Întâlnire cu muzica” a fost titlul punctului de încheiere al simpozionului iar aici am avut şi noi o parte de ,,vină” răsplătind cu câteva melodii pe cei care, tocmai ne povestiseră, atât de frumos şi pe înţelesul nostru, al tuturor, ce important este să ştim cânta împreună, dar mai ales, ce putere avem cântând împreună despre un ideal!
- Ansamblul artistic SPERANŢA – atelier coral clasa a II-a, Colegiul Naţional Mihai Viteazul, coord. Roxana Adriana Suciu şi Maria Magdalena Maghiar;
- Ansamblul artistic SPERANŢA– atelier coral clasa a IV-a Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe, coord. Rodica Costache şi Gabriela Alexandrescu;
- Ansamblul artistic SPERANŢA – atelier coral Şcoala Gimnazială nr. 3 Sita Buzăului, coord. Laura Mitrofan şi Simona-Ghoerghiţa Darie;
- Grupul vocal al Ansamblului Artistic de Amatori ,,Plaiuri Tulgheşene” Tulgheş Harghita, Coord. Rapsod popular Lăcrămioara Pop. Instrumentist (fluier) – Ştefan Pop;
- Corul ECCLESIA- Catedrala Ortodoxă „Sfântu Ierah Nicolae şi Sfântu Mare Mucenic Gheorghe – Paraclis Episcopal- Sfîntu Gheorghe -jud.Covasna, Dirijor: Ana Maria Dobre;
- Grup vocal PĂDURENII -com-Barcani, jud. Covasna, Coord. Marian Arnăut, Dirijor fiind Cristina Orania Deteşanu; alături de ei au venit „Fetele cu dor” – Căminul Cultural Sita Buzăului, jud. Covasna, Coord. Ovidiu Olteanu; Aceste două grupuri (Pădurenii şi Fetele cu dor), au cântat şi pe rând şi împreună oferindu-ne un spectacol deosebit. Mi-au plăcut maxim!
- Corul Bărbătesc ARMONIA din Brăila au încheiat spectacolul din sala albastră a bibliotecii ,,Bod Peter” şi prima zi a festivalului.
Duminică dimineaţă fiecare cor a fost repartizat la câte o biserică din municipiul Sf. Gheorghe să dăm răspunsuri liturgice iar în încheiere să prezentăm un concert coral.
Noi, cei de la Tulgheş am fost la Biserica ortodoxă ,,Buna vestire”. O biserică nouă, foarte frumoasă, care aşteaptă să fie pictată. Am avut parte de o liturghie foarte frumoasă iar biserica era plină de lume.
Acolo am avut parte să vedem un lucru nou: Nu ştiu dacă ţin minte exact dar cred că atunci când s-a cântat Heruvicul iar preotul a venit cu cădelniţa, fiecare om din biserică punea câte un bob de tămâie în cădelniţa preotului. Nişte doamne din biserică ne-au dăruit şi nouă, la fiecare, câte un bob să avem şi noi de pus.
Iată încă un fel de ,,dar din dar”! După ce sfânta slujbă s-a încheiat părintele ne-a dăruit cuvântul de învăţătură, apoi, ne-a invitat să prezentăm pricesnele la care, cu binecuvântarea dumnealui, am adăugat şi două melodii patriotice.
Bogdaproste părinte! Mi-e uşor s-o citesc fără ochelari! Ne-au mai dăruit câte un pliculeţ cu Anafură şi ne-au servit cu dulciuri, sucuri sau apă, după preferinţă, spre deliciul copiilor.
…Ce repede trece vremea! Parcă ieri veneam pentru prima dată la corală şi iată, cât am clipit din ochi au şi trecut zece ani…!… dar să fim recunoscători că mai este timp să ne întâlnim frate cu frate într-o Românie cu valori nepieritoare, în care pruncii încă mai ştiu despre înaintaşii lor şi încă îşi cunosc rădăcinile!
În încheiere zic aşa:
Mulţumim Doamne frumos că-ai păşit cu noi pe cale
Şi ne-ai ajutat să fim, cu fraţii, în ascultare!
Am cântat şi ne-am rugat, într-un gând şi într-un suflet!
Într-o limbă ce o stim încă de la primul scâncet,
Când abia deschideam ochii şi o ascultam pe mama
Cum ne cânta ,,Tatăl nostru” şi plângea făr’ să-şi dea seama.
Iac’-aşa-nvăţarăm graiul, ăsta, doinitor şi sfânt
Când durerile dintâie, ne treceau cu vre-un colind,
Iar de ne năşteam când codrul începea să odrăslească,
Precis, mama, ne-alina cu vre-o prea-dulce priceasnă!
Şi aşa, din una-ntr-alta trecu timpul, ca-ntr-un vis;
Cât aţi mai clipit odată, eu, am terminat de zis.
Trag nădejde să mai fie şi altii care să scrie mai temeinic decât mine.
Mai cu stiinţă de carte, şi documentaţi mai bine.
Tuturor celor ce au pus umărul la organizarea acestui eveniment – recunoştinţă şi plecăciune!
Celor ce ne-au ajutat să ajungem la eveniment- mulţumiri!
Pruncilor- felicitări! Aţi fost şi de data aceasta nişte urmaşi demni ai bunicilor şi străbunicilor voştri!
Scrisă azi: Marţi, 22 septembrie, orele 02.36;
Tezaur Uman Viu protejat UNESCO, Lăcrămioara Pop, Tulgheş, Harghita
