Simpozionul ,,Efecte ale colaborării școală-biserică-familie asupra formării individuluiˮ

Mereu de actualitate, problema educației rămâne unul dintre subiectele inepuizabile ale lumii în care trăim. Dacă în trecut era nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil, astăzi, printre atâtea manuale de parenting și curente în educație, familia, școala, se pot simți neputincioase, vulnerabilitatea fiind susținută și de viteza cu care schimbarea se produce.

Ideea de la care pornește tema Simpozionului desfășurat la Școala Gimnazială ,,Iustin Pârvuˮ, Galu este tocmai aceasta: se mai poate vorbi despre educație fără a include mai multe componente? Reușește numai familia sau școala să acopere nevoile de educație ale viitorului adult?

Simpozionul la care au participat deopotrivă reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Neamț, ai CCD-ului, lector univ. dr. Bogdan Constantin Neculau (Universitatea ,,A.I.Cuzaˮ, Iași), fețe bisericești monahale și laice, dar și cadre didactice de la toate nivelurile de învățământ, a încercat să răspundă tocmai acestor întrebări, să propună soluții pentru o educație de calitate și să insiste că e nevoie de colaborare și de solidaritate.

Una dintre poveștile spuse, cu această ocazie, menționa momentul unor inundații pe Valea Bistriței, după o perioadă de ploi consistente, ceea ce a produs revărsarea apelor, însoțite de mari pagube materiale. Pe lângă aceasta, mulțime de pești, duși de ape. Unii s-au rătăcit, alții au murit, alții s-au ținut de firicelul în retragere și au revenit în albie, supraviețuind. Au avut, insistă povestitorul, memoria albiei.

Ca să supraviețuiască în lume, copiii noștri, potrivit parabolei, au nevoie să-și cunoască identitatea – albia. Odată porniți în vâltorile vieții, dacă știu cine sunt și pe cine reprezintă, ușor se vor stabiliza, se vor echilibra. Ce este, însă, identitatea și cine contribuie la cristalizarea ei? Primul factor, și poate și cel mai important, este familia. Aici copilul, pe lângă acțiunile necesare supraviețuirii, se șlefuiește emoțional și-și conturează caracterul. Urmează școala, creatoare de competențe și abilități, catalizator al valorilor învățate acasă și în comunitate, deschizător de drumuri către marea cultură a lumii și către atâtea domenii ale cunoașterii. Ca însoțitor permanent, Biserica, văzută și nevăzută (prin componenta ei morală, canoanele și exemplaritatea sfinților), am zice noi, desăvârșește acest proces al educației, atât de complex și care niciodată nu se finalizează.

Concluzia acestui simpozion a fost, așadar, că educația se realizează împreună cu. Au demonstrat-o, de fapt, toate evenimentele care au marcat zilele Școlii Gimnaziale ,,Iustin Pârvuˮ. Zilele de 11 și 12 iunie, au însumat, pe lângă ceremonia de deschidere și comemorarea Părintelui Iustin Pârvu, protectorul spiritual al locului, și alte activități cultural-artistice realizate cu participarea elevilor și a comunității, expoziții, târguri, concursuri (poezie, desen, sportive – Cupa ,,Ioan Rășchitorˮ), întâlniri cu personalități, activități recreative, spectacole de muzică și dans.

Celebrarea zilelor școlii, a căror debut datează din 2016, cu o pauză în timpul pandemiei și reluată anul acesta, a reunit, atât de frumos, eforturi ale școlii, ale familiei și ale Bisericii, o demonstrație că teoria, fără componenta ei practică, rămâne afirmație goală, fără putere și fără finalitate.

Ecaterina Carază