O influență majoră în dezvoltarea elevilor este facilitată de către școală și mediul acesteia. Noțiunea de management înglobează pe deplin dezvoltarea și manipularea resurselor umane, a celor tehnologice, dar și a resurselor naturale, include atât persoana care exercită actul de management, cât și clasa de elevi, grupul cu care lucrează managerul.
Profesorul, ca manager al clasei ia o serie de decizii, dar de fiecare dată trebuie să analizeze atent unde duc aceste hotărâri, la ce rezultate și cu ce efecte. Acesta efectuează o serie de activități precum planificarea materiei și activităților, organizarea, conducerea și motivarea colectivului de elevi, dar și controlul, evaluarea ce evidențiază randamentul obținut. Pentru toate acestea, profesorul manager, trebuie să dovedească o continuă adaptare, perfecționare și deschidere spre nou. Are totodată sarcina de a-și crea condițiile necesare pentru reușita activităților în clasă, nu doar sub aspectul precizării clare a obiectivelor, prelucrării conținutului tematic, alegerii strategiilor cât și a celorlalte condiții ce facilitează desfășurarea optimă în plan pedagogic, precum condițiile sociale, psihologice, ergonomice. Astfel, organizează elevii pe baza unor criterii, în funcție de performanțe, aptitudini, formează grupe omogene, care să poată beneficia de toată atenția necesară a profesorului manager în desfășurarea activităților, dar și de condițiile necesare unei bune desfășurări a procesului instructiv-educativ, precum aranjarea sălii cât mai confortabil, prezența luminii naturale, vizibilitate bună la tablă pentru toți elevii. Acești factori implicați în managementul clasei de elevi determină personalitatea grupului, a clasei în sine, asigurând o relaționare optimă și o coordonare potrivită între profesor-elevi.
Așa cum spune și J. Dewey „adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mișcă în armonie cu mințile elevilor săi, trăind împreună dificultățile și victoriile intelectuale deopotrivă”. Un bun manager trebuie să rezoneze cu nevoile elevilor săi, să empatizeze cu ei, să-i înțeleagă, susțină, ajute, dar în același timp să-i corecteze, să le asigure progresul, evoluția în tainele noțiunilor necesare. Modul de relaționare cu elevii și părinții acestora, dar și percepția elevilor asupra disciplinei predate sunt puncte de reper în traseul profesional al cadrului didactic. Pentru a parcurge un traseu cât mai puțin sinuos este nevoie ca bariera invizibilă dintre catedră și băncile elevilor să dispară, iar respectul, simpatia și aprecierile să vină în același timp cu feedbackul atât de necesar de la elevi la profesor, dar și invers. Adulții uită adesea că au fost copii, novici, dar tocmai acest aspect necesită a fi amintit atunci când se află în fața colectivului de elevi.
Mihaela APETROEI
