Fiecare dintre noi își valorifică timpul liber în funcție de hobby-urile, plăcerile și prioritățile pe care și-le stabilește. Unii dansează, pictează, cântă, alții ies in oraș, gătesc sau își dedică timp propriei persoane prin activități ce le dezvoltă sinele.
Pentru mine acest „timp liber” de care dispuneam când eram mică devenise la un moment dat plictisitor și nu găseam o activitate îndeajuns de captivantă încât să-mi stârnească interes. Telefonul era o opțiune, dar nu i-am considerat aplicațiile și jocurile utile în valorificarea timpului meu ca mic copil.
Printr-o discuție cu mama mea, aceasta mi-a propus să iau andrelele și să împletesc, însă având acel stereotip al ideii că doar bunicile fac asta, am refuzat-o râzând de ideea propusă. Cu toate acestea am început să caut informații și idei despre lucrul manual, iar părinții mi-au cumpărat prima mea croșetă și o bobină de ață, astfel am început croșetatul în clasa a IV-a.
Am început cu pași mici și noțiuni de bază, învățând exclusiv de pe interne. Totul a fost stângaci la început, ața se încâlcea în degete, săream ochiuri și chiar am rupt croșete. În ceea ce privește informația, la acea vreme era puțină și adesea în altă limbă, ața se găsea greu în zona noastră, iar modelele de inspirație erau de asemenea greu de accesat.
Primele lucrări au fost berete, mănuși fără degete și botoșei, având la acea vreme o sora mai mică, am fost motivată să îi confecționez diferite articole, astfel am început să fac jucării.
Cu timpul am început să mă perfecționez, să-mi achiziționez materiale de calitate care fac diferența și să-mi traduc eventualele tutoriale pentru lucrări. Totul a devenit mai închegat, plăcut ochiului și calitativ cu ajutorul perseverenței, încurajărilor părinților și plăcerea pentru a crea ceva frumos.
Pentru mine croșetatul a devenit o adevărată relaxare, un mod de a mă reface după o zi grea de școală sau pur și simplu de a evada din grijile de zi cu zi. Satisfacția pe care o am atunci când termin un nou proiect este proporțională cu munca depusă. Probabil unele persoane au impresia că croșetatul constă în lucruri plictisitoare cum ar fi ciorapi, veste sau articole clasice pe care le vedem la bunicile noastre, însă cu ajutorul croșetei se deschide un spectru extrem de larg pentru ceea ce poate fi creat, eu având plăcerea de a face jucării diverse, brelocuri, accesorii sau chiar flori realiste.
Devenind mai mare și având alte oportunități, am început conceptul crochet your life și am început să-mi pun la vânzare lucrările, făcând din pasiune o mică afacere. Mă bucură nespus atunci când primesc complimente, poze cu copii care se bucură de jucării sau aprecieri legate de munca pe care o fac, căci croșetatul nu este atât de ușor pe cât pare, necesită mult timp și mai multe etape prin care se trece pentru a ajunge la un rezultat final satisfăcător.
Aș încuraja pe oricine să se apuce de croșetat, în lumea aceasta agitată în care totul se realizează cu rapiditate, iar stresul ia locul multor simțiri, croșetatul te învață să ai răbdare, să fii atent la detalii și să fii creativ, căci cu ajutorul aței și croșetei poți face orice îți dorești, fiind unic.
Daria BOSTAN
Elevă în clasa a XI-a A, profilul matematică-informatică la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Borca.
