Anul ăsta, am lucrat din greu pentru a avea rezultate la olimpiada de geografie. Pe data de 23 martie 2025 am dat etapa județeană la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”, Piatra Neamț, la care am reușit să fac un punctaj destul de bun, de 90 de puncte. Şi m-am calificat la etapa națională ce s-a ținut anul acesta la Arad. Au urmat câteva săptămâni de pregătire intensă pentru a avea informațiile necesare pentru testul teoretic. Diferit de concursurile de anii trecuți, precum „Terra – mica olimpiadă de geografie” sau Concursul „Ioniță Ichim” la care am avut rezultate foarte bune, iar la „Terra” am și ajuns la etapa națională, nu se organiza o astfel de întâlnire, precum cea de la olimpiadă. Cu 2 săptămâni înainte, am trebuit să mergem la ISJ Neamț pentru a avea o instrucție informativă despre desfășurarea activității și adunarea lotului din Neamț. Am fost singurul elev de clasa a VIII-a din județ care a participat alături de alți 2 colegi, de la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” – Piatra Neamț, Tudor și Sia; un coleg de la Colegiul Național „Petru Rareș” – Piatra Neamț, Andrei; Dragoș de la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”-Roman și Ovidiu de la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț.
În sfârșit venise ziua plecării, 21 aprilie, urma să stăm aproape o săptămână întreagă la Arad, etapa se desfășura între 22 și 27 aprilie. Am avut un drum destul de lung cu trenul, am plecat din Pașcani în jurul orei 17, ne-am găsit cușeta unde ne-am petrecut drumul dus, și am început să ne cunoaștem. Fiecare și-a scos câte un material, ne puneam întrebări unul altuia, nu rămânea nicio întrebare fără răspuns. La un moment dat obosisem, așa că am ieșit pe holul vagonului, acolo am stat de vorbă cu Tudor, cu care am început să mă înțeleg destul de bine. În dimineață, pe la ora 8:20, ne-am dat jos din tren și am dat de o aglomerație enormă. La momentul acela am realizat câte loturi din diferite județe eram de fapt. Suceava, Alba, Vaslui, Iași, Bistrița, Neamț, toate eram adunate într-un singur tren, pe o linie națională. În fața gării, s-a început prezența. O doamnă ne-a îndrumat spre microbuzele care ne duceau la cazările puse lotului. Noi am stat în Hotel Continental Forum, unde au fost cazate cele mai multe județe. Sincer, m-am bucurat foarte tare având în vedere că hotelul este amplasat într-o zonă centrală, aproape de punctele importante ale acestei competiții. Totuși, când am ajuns la recepție, nu am mai fost așa de bucuroși. Era aproape plină sala de copii și profesori însoțitori care așteptau să-și primească cheia de la cameră. Am aflat că stăteam cu Tudor până la finalul olimpiadei, deci nu m-am plâns. Deci, când am ajuns în camere, am despachetat bagajele și am început să vorbim despre ce o să facem, având program liber până în acea seara, la festivitatea de deschidere. Zis și făcut, ne-am dat strângerea în recepția hotelului și am ieșit toți pe malul Mureșului. În aceeași seara, am mai repetat unele lucruri pentru probă și ne-am pus la somn pentru a fi destul de odihniți următoarea zi. De data asta nu am avut așa de multe emoții pe cât credeam. În jurul orei 9:00 am plecat de la cazare la Colegiul Național „Moise Nicoară”, unde s-au ținut probele scrise și am intrat în săli la 9:30. Proba propriu-zisă a început la 10:00 și s-a terminat la 13:00. După ce am ieșit din clase, trebuia să mergem să mâncăm, așa că am mers în oraș, în loc de cantina, pentru că voiam să stăm mai mult pe afară. Au trecut câteva ore și am fost chemați de domnul profesor în sala recepției pentru a ne da niște mape în care se aflau diferite hărți ale județului Arad, unele despre relief, altele despre faună și vegetație, un pliant despre Moneasa, o localitate importantă din punct de vedere turistic, dar și istoric și o șapcă a cărei culoare era diferită în funcție de la ce clasă ești. Eu fiind clasa a VIII-a, am primit una albastră închis. Aceasta ne ajuta următoarea zi, la deplasarea pe teren pentru proba practică, pentru a ne diferenția de restul claselor, mergând pe grupe.
A venit și ziua „Plimbării”. Am plecat de lângă Cetatea Aradului cu multiple microbuze si autocare la diferitele puncte de oprire unde trebuia să ni se vorbească despre detalii geografice ale monumentelor prezentate. Pentru a repeta informațiile oferite am avut la mine o agendă în care am scris tot ce era important și am filmat toate discuțiile cu camera GoPro montată pe piept, pentru a putea face două acțiuni deodată, și scris și filmat. Am avut noroc că elevii de a VIII-a au avut același traseu cu cei de a XII-a, iar Andrei, chiar dacă este în clasa a XI-a, a concurat pentru o clasa mai sus, considerând că îi este mai ușor, și am putut discuta informațiile primite cu altcineva care a fost pe același traseu, împărțind ponturi unul cu altul. Depindea și de profesorul atașat grupului, cum explica, alte informații extra sau răspunsuri la diferite întrebări, așa că am găsit multe diferențe între ce ni s-a zis nouă și ce li s-a zis lor, exceptând diferența de detaliu dintre materia de gimnaziu și cea de liceu. De dimineață am plecat în jurul orei 9:00, iar clasa mea a ajuns înapoi la cazare pe la 14:30. Grupa care a ajuns cel mai repede fiind clasa a IX-a, iar cel mai târziu, clasa a XI-a. Din nou, seara ne-am adunat și am dat startul timpului de studiu, stând până pe la 1-2 dimineața, unii dintre noi chiar au adormit în timpul repetiției.
Vineri, cu mult mai multe emoții decât la proba anterioară, neștiind dacă am acoperit tot sau dacă dă ce am repetat mai mult, am intrat la aceeași oră în săli, dar de data asta testul a fost de numai o oră jumătate, nu trei ore ca la proba teoretică. A fost destul de ciudat, neavând experiență cu astfel de subiecte nu m-am descurcat chiar așa bine, dar tot am răspuns corect la multe dintre întrebări. Ar fi fost de ajutor dacă ar fi avut o secțiune grilă, dar proba practică scrisă are numai cerințe de enumerare sau explicare a unor fenomene.
La amiază, după ce am mâncat, s-au afișat rezultatele, mie la momentul acela mi-a cam stat inima în loc când am văzut în casetă „79.5 p”. Mă gândeam că ceva nu este în regulă, dar după ce am vorbit și cu restul colegilor, mi-am dat seama că nu este sfârșitul lumii dacă am luat un punctaj sub așteptări, până la urmă, mai am încă 4 ediții la care pot face mult mai bine. În seara aceea s-au publicat și rezultatele la proba practică. M-am mai consolat când am văzut că am primit 83 de puncte. Mă bucuram că măcar la practică, unde trebuia să rețin spontan, m-am descurcat mai bine. Totuși, eram dezamăgit că nu puteam să particip la proba de baraj, unde era minimă media de 85 de puncte între cele două probe, proba teoretică fiind 75% și proba practică 25% din medie. Eu având media de 80.38, nu m-am calificat. Barajul consta într-un test de 1 oră jumătate, cu foarte multe grile și alte probleme, în engleză, care determina dacă treci la următorul nivel, pentru olimpiada europeană sau internațională. Oricum nu aveam așa de mare încrederea în mine că mă voi califica la următoarea etapa, dar ar fi fost o experiență nouă și aș fi știut în ce constă, poate pentru viitor.
Sâmbătă a fost o zi simplă, Tudor cu Sia au mers la baraj, eu cu Andrei am rămas la hotel, totuși, am mers să îi întâlnim afară, după ce au ieșit din examen. Normal, în acea seară trebuia să fie o petrecere, dar din păcate a fost mai mult o simplă întâlnire unde s-a mâncat, din cauză că a picat fix pe 26 aprilie, zi care a fost declarată de doliu național pentru decesul Papei de la Roma. Totuși ne-am distrat, vorbind mult și cu cei din alte județe, cum ar fi Suceava sau Vaslui.
A ajuns și ziua încheierii olimpiadei. Duminică, 27 aprilie, la Palatul Cultural Arad s-a ținut festivitatea de premiere a competiției naționale, s-a lăsat cu o bucurie maximă, chiar dacă lotul nostru nu a făcut o bună performanță, am fost fericiți, având în vedere că noi trebuie să ne lăudăm în primul rând cu ce rezultate se prezintă țara. Trebuie să ne mândrim cu faptul că am contribuit la lauda pentru țara noastră, la marile competiții internaționale, de exemplu școlare, dar si sportive sau în alte domenii, este deseori lăudată națiunea și poporul din care provine învingătorul. Acest lucru arată că țara aceea încă mai are oameni de calitate, cu voință si devotament pentru a obține rezultate și a cinsti eforturile depuse. Așadar, pot spune că sunt mândru de rezultatele mele, de rezultatele noastre, și îi felicit pe cei care au ajuns în lotul european și internațional pentru toată munca și timpul depus în această pasiune, geografia. Pentru mine, olimpiada a fost o experiență nouă, ce m-a făcut să văd unele lucruri altfel, mai clar. Deci, poate anii viitori mă voi face și mai mândru, ci nu doar pe mine, și pe cei ce m-au susținut și încă mă vor susține.
