Joi, 15 ale lui cireșar, 2023, la biblioteca publică a Bicazului a fost comemorat poetul nostru național, Mihai Eminescu, cel care a reprezentat în epocă „nivelul cel mai ridicat al conștiinței culturale naționale”, după cum afirma criticul literar și romancier George Călinescu. Anul acesta s-au împlinit 134 de ani de la trecerea la cele veșnice a marelui patriot, poet, prozator, dramaturg și gazetar, Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii române”, poetul care a revoluționat forma și fondul poeziei și a înfrumusețat și șlefuit ca nimeni altul limba noastră străbună.
La comemorările Eminescu de peste an, din ianuarie și iunie, se întâmplă de fiecare dată minuni. Oamenii providențiali, înzestrați de Divinitate cu har și dar fac numai bine poporului din care s-au plămădit, atât în timpul vieții și mai ales, după aceea. Aceste zile comemorative eminesciene ne adună, ne unesc pentru ca împreună să vibrăm la frumos, la poezie, la sentimente care înalță spiritul .Bine ar fi ca acest spirit al unității să ne însoțească mereu, am fi mult mai greu de manipulat dacă nu am fi dezbinați.
Sunt foarte multe rostiri frumoase care s-au spus , s-au scris și s-au gândit despre poetul nepereche. Prin fermitatea lui în ceea ce privește valorile fundamentale ale neamului nostru, prin lipsa oricărui compromis, prin curajul onestității totale față de cauzele naționale, Eminescu a generat și multe dușmănii, atât în timpul său, cât și mai târziu.
Mihai Eminescu este printre ultimii romantici ai literaturii europene. S-a inspirat din folclorul românesc, din Shakespeare, Goethe, Novalis, din filozofia germană și din mitologia indiană. Scrierile sale, atât poezia, proza, cât și ziaristica sunt impregnate de idei filozofice, sunt scrieri în care cu toții ne regăsim, profunde și cu caracter identitar, de o vie și vibrantă actualitate. La rândul său, a fost sursă de inspirație pentru scriitorii și poeții sfârșitului de veac XIX și până în zilele noastre. Rezonăm cu muzicalitatea și profunzimea versurilor și a ideilor ce răzbat din toate scrierile eminesciene, suntem mândri că este român, ca și noi, alături de Creangă, Slavici, Sadoveanu, Nechita, Enescu, Porumbescu, Iorga, Brâncuși etc. A fost ales membru post mortem al Academiei Române.
Corina Nica – poetă, pasionată de muzică, absolventă a Facultății de Litere Timișoara, Universitatea de Vest, mamă a doi băieți, asistentă medicală. În anul 2020, Asociația Art Respect i-a acordat Premiu de excelență pentru arta literară. Au văzut lumina tiparului patru volume de versuri :
-File de jurnal, Editura Astra, 2014;
-Dincolo de cuvinte, Editura Suflet Transilvan, 2016;
-Gânduri de bine, Editura Suflet Transilvan, 2018;
-Terapie prin vers, Editura Izvorul cuvântului, București, 2020.
În prezent, lucrează la un nou volum de versuri.
Nicu Zotta – mai este numit și „omul bun al folk-ului românesc” datorită faptului că în palmaresul său se numără și trofeul câștigat la Festivalul național de folk „Om bun”, ediția 2008.
George Nica – chitarist, lutier, artist ceramist și participant la numeroase expoziții tematice din țară. A studiat vioara și chitara la Școala Populară de Arte „Tiberiu Brediceanu” Brașov; compune șansonete folk pe versurile Corinei, partenera sa de viață, cu care cântă împreună pe scenele festivalurilor de profil din țară.
Versurile de calitate și cântările celor trei artiști invitați au creat bună dispoziție, emulație artistică și o stare de visare și aducere-aminte a vremurilor bune în care românii nu erau nevoiți să-și câștige pâinea cea de toate zilele peste mări și țări. În public s-au aflat profesori, preoți, domnul primar al orașului nostru Nicolae Sălăgean, consilieri ai Consiliului Local și cei cărora le bate inima pentru frumos și pentru valorile naționale. În codul genetic uman sunt înscrise nevoi imperative, cum ar fi dorința de frumusețe, de cunoaștere prin frumusețe, de fantezie și surpriză, de a spune și de a asculta, de a empatiza cu ceilalți semeni, dorința de plăcută petrecere a timpului, după cum mărturisea și Aristotel.
Cel mai frumos omagiu adus poeților și literaților lumii este, însă, să le citim și recitim opera scrisă cu talent, imensă muncă și înaltă conștiință.
„Eminescu nu s-a născut,/ El a fost de la începuturi/ Stea zămislită durut,/ Neaua de la-nceput,/ Ce, Doamne, sfânt peste noi o scuturi…
Eminescu nu a trăit,/ El însăși trăirea era/ Venită dintr-un alt infinit,/ Prin el un popor chinuit/ Într-o sfântă limbă/ Vorbea …
Eminescu nu a murit,/ El e sângele viului glas,/ E cerul senin răstignit,/ În frumosul rostirii,/ A fost zărăzit nemuririi,/ A rămas… ” (Ionel Simota)
Mariana CĂLINESCU
