Din caietul scris de profesorul Ioan Ciucanu (foto jos) în 1989: Relatări și date privind istoricul școlii Poiana Largului, fosta Poiana Teiului, școlii Petru Vodă, fosta Coroiu, școlii Călugăreni, grădinițelor de copii Poiana Teiului și Petru Vodă, prezentăm câteva informații despre școala Petru Vodă.
Școala Petru Vodă a luat ființă în anul 1897 datorită faptului că preotul Gheorghe Dv. Coroamă și-a pregătit cei doi fii, unul Vasile, preot, și al doilea, Gheorghe – învățător. A dat o casă proprie de la Gura pârâului Coroiu în care să funcționeze școala nou înființată.
Primul învățător a fost, deci, Gheorghieș Gh. Coroamă. A decedat tânăr și i-au urmat învățătorii Ion Iliescu, Ion Teodoreanu, Maria Sălăgeanu, apoi Neculai Grințescu, care avea o bună pregătire de învățător și a condus această școală de la anul 1900 până în anul 1917, când s-a mutat la Izvorul Alb – Buhalnița.
A avut cinci copii: Teodor Grințescu a studiat universitatea juridică (a mai avut încă două licențe: teologie și limbile vechi – latina, greaca și ebraica), a fost judecător și apoi avocat în București.
Al doilea copil, Eleonora Grințescu, a urmat studiile superioare de Economie Casnică la Iași, apoi s-a căsătorit la Poiana Teiului cu Grigore I. Ciucanu care era inspector financiar. Eleonora Grințescu – Ciucanu a funcționat la școala Poiana Teiului predând Economie Casnică conform legii în vigoare de atunci.
Al treilea copil, Lucreția Grințescu, a urmat Școala Normală la Iași și după ce a obținut diploma de învățătoare a venit în postul doi la școala din Poiana Teiului deoarece la Petru Vodă era un singur post de învățător.
A ajutat pe sora sa, Eleonora, în cadrul predării Economiei Casnice între anii 1917 la 1928 când Eleonora Ciucanu este numită de Minister și ia în primire Școala de Economie Casnică din Folt – Hunedoara. Soțul ei, Grigore Ciucanu, a fost numit administratorul școlii acesteia care avea 80 hectare de teren arabil și era nevoie de un organizator.
Lucreția Grințescu Vasiliu a funcționat ca învățătoare la Poiana Teiului de la anul 1915 până în anul 1953 când se pensionează. În anul 1919 s-a căsătorit cu învățătorul Constantin M. Vasiliu.
Al patrulea fiu al lui Neculai Grințescu a fost Eugen Grințescu, care s-a făcut învățător și a funcționat la școala Petru Vodă, apoi la școala Poiana – Grințieș până la pensionare.
Al cincilea fiu al lui Neculai Grințescu a fost Emil Grințescu, care a studiat medicina în țară, apoi la Paris în Franța. A rămas la Paris.
După plecarea lui Neculai Grințescu au mai funcționat la școala Petru Vodă pe rând: Neculai Blăgescu, Ion Stoilă, apoi Pantelimon Pantelimon, localnici din Largu.
În anul 1912 vine ca preot paroh Ion N. Petrescu de loc din Humulești. El avea și diploma de învățător, după legile vremii respective, și a funcționat la școala Petru Vodă cu un singur post de la 1912 până în anul 1926, când pleacă la Humuleștii lui Creangă, locul său natal.
Preotul învățător Petrescu a clădit între anii 1922 la 1925 un local nou de școală, din lemn, după planul școlilor de atunci, având trei săli de clasă, cancelarie, antreu și pridvor. Localul acesta a fost folosit până în anul 1973, când se demolează.
Învățătorul preot Petrescu a fost un bun gospodar. Între anii 1918 la 1920 a construit pe pârâul Largu, sub Petru Vodă, un fierăstrău de tăiat butuci de lemn în scânduri de diferite grosimi. Fierăstrăul era acționat de apa pârâului Largu și a funcționat până în 1925 când în urma unor ploi torențiale a fost scos din uz datorită creșterii apelor.
În anul 1923 s-a înființat la această școală postul doi de învățător. Au funcționat în acest post: Gheorghe Herlea și Maria Fărcășanu. În anul 1919 – 1920 învățătorul director Petrescu a fost concentrat ca preot în Regimentul 15 Dorobanți, care fusese în campanie la Budapesta, iar în locul său a funcționat ca suplinitor maiorul aviator Constantin Dumitru, de loc din Borca, acesta având concediu pe acest an din cauza unei căderi cu avionul.
Din anul 1925 vine în postul doi învățătoarea Ana Apetroaiei din Ceahlău și în anul 1928 se căsătorește cu Ion Ursu de loc din Hangu, care din 1926, la plecarea învățătorului preot Petrescu la Humulești, vine în postul de director al școlii. În anii 1923 la 1926 a funcționat pe postul doi preotul Constantin Coroamă, localnic, care avea și diploma de învățător. El a predat între anii 1926 la 1944 și religia în această școală, după dispozițiile statale de atunci.
Învățătorii Ana și Ion Ursu au funcționat până în anul 1968, când se pensionează, școala rămânând fără învățători calificați. Ion Ursu a condus școala ca director din 1926 până în 1968. A stăruit și s-au înființat clasele gimnaziale V-VIII în anul 1960.
La 1 octombrie 1968 a fost transferat aici pe postul de director și profesor la clasele V-VIII Ioan Ciucanu de la școala Poiana Teiului, care, fiind strămutat în 1960 cu gospodăria sa din cauza lacului de acumulare Bicaz, și-a făcut locuință în satul Petru Vodă. A fost transferat în interesul serviciului, fiind lipsă de cadre calificate, afară de Stela Mihăilă, care își luase licența în filologie în anul 1968 și a fost numită la Petru Vodă.
Ioan Ciucanu a funcționat ca director și profesor de istorie și limba franceză până în anul 1972, când se pensionează, dar este reținut de Inspectoratul Școlar Neamț să funcționeze ca pensionar. A predat până în 1975, când se retrage.
Notăm pe unii profesori care au funcționat după înființarea școlii cu opt clase în 1960. Între anii 1960 la 1968, ca profesori suplinitori: Elena Bezem – Păvăleanu, Aurica Manole – Naghi, Ion Irimia, Ion Ropotică, Vasile Vîju, Emilia Lițu profesor stagiar, Florica Alămîie, Grigore Tanasă, Petronela Mihăilău, Elena Chiruța – Florea, Pantelimon Naghi, Vasile Timan, Tudorache Mohorca.
Notăm acum pe profesorii titulari cu studii universitare în perioada 1968 la 1989: Ion Fendrea, Laura Jurcă – Păvăleanu, Stela Mihăilă – Axinte, Constantin Axinte, Constantin Păvăleanu, localnic, care a luat direcția școlii în 1972 de la Ioan Ciucanu care s-a pensionat.
Din anul 1957, când școala aceasta a început a avea trei și apoi patru posturi, au funcționat ca învățători titulari, în afară de familia Ursu, următorii: Paraschiva Chiorbeja – Ursu, Mariana Erhan – Dobrotă, Cezar Andronic, Mircea Florea, Ion Stache, Ion Tucu și cei care sunt și în anul 1989. Ana Dorneanu – Andrușcă, localnică, Constantin Vadana, localnic, Elisabeta Gheorghiu – Vadana, care a venit în postul învățătoarei titulare Viorica Chiorbeja, căsătorită Gheorghiu și transferată la Topoliceni Galu. Tot în perioada 1957 la 1975 au funcționat următorii învățători suplinitori, având doar bacalaureatul: Pompilia Bezem – Dascălu, localnică, Olga Timofte, localnică, Florentina Țăruș, Gheorghe Coroamă, localnic, Ana Suvăcuț, Elena Chiruța – Florea, localnică, Ion Buftea, Elena Gheorghiu, Gheorghe Ricea, Elena Luța, Ioana Bouar, Elena Timofte, localnică, Florentina Sîrbu și Lazăr Andrușcă, localnic, Ana Suvăcuț, Maria Conuț, Nicolae Trofiu, Elena Pîntea.
În anul 1989 funcționează aici profesorii calificați: Constantin Păvăleanu, Laura Păvăleanu, localnici, Constantin Axinte, Stela Axinte, Maria Păvăleanu și Maria Tomescu. Între 1920 la 1989 au mai funcționat: Ion Irimia, Ion Tenohrea, Maria Fărcășanu – Romanescu, Gheorghe Andrușcă, Rada Pavel, Ioana Geană, Cecilia Spătaru, Maria Niță, Georgeta Lăzărescu.
La clasele I-IV, pe trei posturi, funcționează învățătorii calificați: Ana Andrușcă, Constantin Vadana și Elisabeta Vadana, localnici.
Între anii 1970 la 1975 au funcționat aici ateliere școlare de lemnărie și croitorie, după ordinul Ministerului Învățământului și au făcut serviciul de predare maiștrii: Fănică Gherasim – Agapie la croitorie, iar la lemnărie Dumitru Macovei.
În anul 1973, prin sprijinul și directa preocupare a profesorului Naghi din Galu, care pe atunci era primarul comunei noastre, s-a demolat vechiul local din lemn al școlii, care era necorespunzător, și s-a clădit din cărămidă noul local, cu două rânduri, având suficiente încăperi pentru cele opt sau zece clase.
În vremea conducerii școlii de Nicolae Grințescu am arătat pe fiii săi ce studii și funcții au avut. În timpul cât a funcționat ca învățător preotul Petrescu, s-a pregătit cu studii teologice și de academie Constantin Gh. Coroamă care a ajuns preot și învățător cu diplomele respective, predând la școală religia în anii prevăzuți de forurile superioare școlare. Între anii 1925 la 1968 au făcut studii superioare următorii: Octavian Ursu, fiul învățătorului cu același nume, care a devenit inginer silvic, luând conducerea Ocolului Silvic Galu – Neamț. Vasile Dorneanu a făcut liceul, apoi Academia de Studii Comerciale, luându-și licența în această specialitate. Actualmente este diplomat comercial al Statului Român. Grigore Tanasă a urmat cursuri tehnice, apoi Facultatea de Filosofie din București.
Vom numi pe cei cu facultăți: Vasile Florea, profesor în Bucovina, Panaite Constantin cu licență în matematică și Mihai Cozma, tehnician la Săvinești. Unii au servicii în comună.
A consemnat Alexandru ANDRIEŞ
