Se spune că matematica devine cu adevărat interesantă atunci când este introdusă noțiunea de „infinit”. Dintr-o dată imposibilul devine posibil și aproape orice calcul devine realizabil datorită acestui „8” întors pe orizontală.
Simbolul infinitului „∞” a fost inventat în anul 1655 de către matematicianul englez John Wallis, care l-a descris ca o linie care nu se termină niciodată. Pe lângă acest semn, a inventat și diviziunea 1/∞, care presupune că există numere și cantități nemăsurabile, care tind către 0.
Una dintre cele mai vechi semnificații ale infinitului ca semn este cea a Ouroboros-ului, reprezentat ca un șarpe sau dragon care își mănâncă propria coadă, având poziția cifrei 8. Acest semn are origini egiptene și reprezintă în diverse culturi ciclul nesfârșit al vieții, dar este cunoscut și ca simbol al fertilității.
Din perspectivă creștină, cifra 8 cu care este asociat infinitul, semnifică un nou început, o nouă ordine a creației și chiar învierea care deschide viața veșnică. Cea mai cunoscută apariție a cifrei 8 în „Biblie” este legată de numărul de înfățișări pe care Mântuitorul le-a avut pe Pământ după Înviere.
Întâmplător sau nu, simbolul infinitului apare și în „dansul” albinelor. Atunci când o albină exploratoare merge în căutarea hranei, la întoarcere comunică restului roiului unde a descoperit o nouă sursă de nectar. Dacă albina zboară în cerc, sursa de nectar este aproape de stup. Dacă sursa de nectar este la distanță mai mare, atunci zborul albinei imită forma semnului infinit.
Vasile BICĂJANU
