Absolvent al Liceului „Mihail Sadoveanu” Borca și a Facultății de Mecanică, cu o diplomă în domeniul Ingineriei Autovehiculelor, specializarea Autovehicule Rutiere din cadrul Universități Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, un masterat în domeniul Ingineria Autovehiculelor specializarea Siguranţa şi Performanţele Circulaţiei Rutiere și un doctorat în domeniul Ingineriei Materialelor, Ștefan- Constantin Lupescu este în prezent lector universitar, șef de lucrări , la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Autor de cărți și articole de specialitate, predă cursuri și laboratoare în domeniul Tehnologiei Materialelor, Științei și Ingineriei Materialelor, Desen Tehnic și Infografică, Dinamica Accidentelor de Circulație, Diagnosticarea Autovehiculelor și chiar Transporturi Intermodale. Este căsătorit și are doi copii.
I.L. Ai crescut printre flori și plante medicinale, bunica ta fiind celebra Mama Ana, cunoscută pentru leacurile sale naturiste, cu care a tămăduit mii de oameni. Tatăl tău, Ștefănel Lupescu, este inginer silvic, iar noi ne gândeam că la absolvirea liceului vei alege o meserie care să continue tradiția familiei? De ce ai ales mecanica și mașinile?
S.C.L. Nici alegerea liceului nu a sugerat neapărat un parcurs în „afacerea de familie”, având în vedere că am absolvit profilul Matematică-Informatică. Cu toate acestea, purtam încă din copilărie o pasiune neîmplinită: mașinile și domeniul transporturilor. Nu mă limitam doar la a mă juca cu ele, ci eram fascinat să le dezasamblez pentru a le înțelege componentele și modul de funcționare. Pe măsură ce am crescut, această curiozitate s-a îndreptat spre scutere și motociclete, ca mai apoi să evolueze firesc către automobile. Îmi amintesc și astăzi cum, săptămânal, îmi desfăceam scuterul, îl curățam și îl reasamblam. A urmat o motocicletă, iar ulterior, prima mea mașină, pe care am început să o modific singur.
I.L. Aproape că nu te-ai bucurat de vacanțele de student , după câte știu ai lucrat tot timpul în domeniul pe care ți l-ai ales ca profesie. Ce voiai să câștigi? Bani? Experiență? Era pură pasiune?
S.C.L. Într-adevăr, mi-am petrecut aproape toate vacanțele în ateliere mecanice. Nu o făceam pentru bani, ci din dorința de a înțelege cât mai bine sistemele din spatele unui autovehicul. Fiind atât de pasionat, eram pur și simplu bucuros să fiu acolo și îmi amintesc cu drag cum rămâneam adesea până târziu în noapte. Mai târziu, în timpul masteratului și al doctoratului, am închiriat un garaj unde lucram la propria mea mașină de Drag — un model sport modificat. Totuși, asta nu înseamnă că nu am avut parte de relaxare, ci doar că le îmbinam: în fiecare an mergeam la mare cu tabăra facultății, obținută pe baza rezultatelor academice, și, bineînțeles, petreceam timp la munte, în zona copilăriei. Acele momente la munte au rămas cele mai prețioase pentru mine, iar astăzi au aceeași însemnătate și pentru copiii mei.
I.L.Te-ai gândit că vei deveni universitar? Că vei preda?
S.C.L. Sincer să fiu, nu. Eram în anul II de masterat și lucram la Brașov când am primit un telefon de la conducerea Facultății de Mecanică din Iași, prin care eram întrebat dacă nu aș dori să mă înscriu la doctorat și, cu timpul, dacă îmi va plăcea, să rămân cadru didactic universitar. La început am fost sceptic, dar am decis să încerc, spunându-mi că nu am nimic de pierdut. Și așa a fost: nu am pierdut nimic, ci am avut doar de câștigat. Un mare atu a fost faptul că, în timpul doctoratului, am participat la numeroase conferințe naționale și internaționale unde mi-am prezentat lucrările, ceea ce mi-a ușurat ulterior acomodarea cu predarea și lucrul alături de studenți.
I.L.Ce îți place mai mult în profesia de inginer?
S.C.L. Ceea ce mă atrage cel mai mult la profesia de inginer (și în special în domeniul ingineriei mecanice și al autovehiculelor rutiere) este capacitatea de a transforma o idee abstractă sau o schiță de pe hârtie într-o realitate funcțională, palpabilă.
Îmi place enorm procesul de diagnoză și de rezolvare a problemelor tehnice: să înțeleg fiecare sistem în detaliu, să văd cum interacționează componentele sub influența forțelor fizice și să găsesc soluții pentru a le optimiza performanța, siguranța și eficiența. În plus, industria auto evoluează într-un ritm extraordinar, iar faptul că pot contribui activ la această transformare oferă o satisfacție profesională uriașă.
I.L. Ce abilități sunt necesare pentru a fi un bun inginer?
S.C.L. Consider însă că, dincolo de cunoștințele tehnice, cel mai important pentru un inginer este să fie cu adevărat pasionat și dornic să învețe continuu. Industria auto evoluează într-un ritm alert, de la sisteme clasice la propulsii electrice și tehnologii autonome, iar pentru a face performanță trebuie să ții permanent pasul cu ultimele inovații. Satisfacția de a fi parte din această transformare este de neegalat. De asemenea și materialele evoluează foarte rapid și trebuie în permanență să ținem pasul cu ele.
I.L. Descrie, te rog, activitatea universitară pe care o desfășori. Ce proiecte ai finalizat cu succes? Ai proiecte pe care vrei să le pui în aplicație?
S.C.L. Am fost implicat în numeroase proiecte, atât în cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, unde am activat ca cadru didactic, cât și la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, unde îmi desfășor activitatea în prezent. De asemenea, am colaborat cu alte universități din țară și cu parteneri internaționali. Unele dintre aceste proiecte s-au finalizat deja, altele sunt în curs de desfășurare sau în etapa de evaluare, având în cadrul lor roluri de membru, responsabil sau director de proiect.
Nu trebuie neglijate nici proiectele realizate alături de studenți, fie că vorbim despre cercurile științifice, lucrările de diplomă sau disertație. Acestea sunt, poate, cele mai satisfăcătoare, deoarece îmi oferă ocazia de a vedea bucuria lor atunci când reușesc să construiască un buggy ori un stand didactic și de cercetare. Consider că toate proiectele sunt valoroase, însă esențial este ca majoritatea să aibă o finalitate practică, nu doar să rămână simple hârtii sau date în statistici.
I.L.Renunță mulți studenți la facultate când dau de greu? Facultatea de Mecanică este una din cele mai grele.
S.C.L. Este adevărat că Facultatea de Mecanică are un nivel ridicat de exigență și este percepută ca fiind dificilă, motiv pentru care există studenți care renunță pe parcurs. Rata de abandon apare de obicei în primii ani, când se face tranziția de la liceu la rigoarea disciplinelor fundamentale, precum matematica, fizica sau mecanica teoretică.
Cu toate acestea, din experiența mea, mulți nu renunță pentru că nu ar avea capacitatea necesară, ci pentru că își pierd motivația sau le lipsește perseverența atunci când dau de primele obstacole. Rolul nostru, ca profesori, este să îi ghidăm și să le arătăm că fiecare etapă grea este doar un pas spre formarea lor ca ingineri. Mecanica nu este imposibilă, ci necesită exercițiu constant, iar cei care rămân conectați și muncesc cu pasiune descoperă la final o profesie extraordinar de satisfăcătoare.
I.L. La practica și laboratoarele pe care le desfășori ai și studenți pasionați, dornici să profeseze și, mai ales, să nu plece în străinătate?
S.C.L. Da, absolut! La lucrările practice și în laboratoare am bucuria să întâlnesc mereu studenți cu o pasiune uriașă pentru inginerie. Sunt acei tineri care nu vin doar pentru o notă, ci își doresc cu adevărat să înțeleagă modul în care funcționează un sistem, să își pună amprenta pe un proiect și să profeseze în domeniu.
I.L.Mai e loc în viața ta și de pasiuni? Sau altfel de proiecte, civice, umanitare, de exemplu?
S.C.L. Deși activitatea din mediul universitar este uneori extrem de intensă, mai ales în perioadele de depunere a proiectelor, încerc să rămân la fel de implicat și în afara catedrei. Sunt președinte al HUB-ului Future România Suceava — un proiect dedicat sprijinirii tinerilor, inovației și educației, creat pentru a pune în valoare potențialul noilor generații de specialiști, cercetători și antreprenori. Conceptul se axează pe conectarea mediului academic cu cel industrial și pe crearea de oportunități reale pentru tinerii care își doresc să profeseze și să facă performanță în România.
Totodată, organizez diverse evenimente alături de studenți, cum a fost EXPO-FIMAR, o expoziție ce a reunit peste 100 de pasionați de automobile. Proiectul a avut un succes remarcabil, fiind mediatizat atât de televiziunile locale, cât și de cele naționale — o reușită cu atât mai mare cu cât a fost organizat exclusiv de un grup de studenți voluntari și un doctorand. Iar atunci când îmi mai rămâne puțin timp liber, mă bucur de o carte bună sau lucrez la viitoarele mele volume.
I.L. În ce spirit îți crești copiii?
S.C.L. Poate nu sunt un părinte model și recunosc că, fiind vorba despre un băiat și o fată, unele situații sunt mai dificil de gestionat. Cu toate acestea, încerc să îi cresc simplu, cu credință în Dumnezeu, dar și cu un spirit creativ, liber, responsabil și cu valori morale solide.
Vremurile actuale, dar și cele ce vor urma, sunt într-o continuă schimbare. Uneori este o adevărată provocare să le răspund la întrebările care apar, fie auzite la școală și la grădiniță, fie născute din propriile lor minți curioase. Consider însă că această etapă din viață este cea mai frumoasă și cea mai pură. Tocmai de aceea, este important să le protejăm bucuria și să nu le umbrim copilăria doar cu reguli rigide.
I.L.Ce le transmiți absolvenților de liceu de la Borca? De ce să aleagă ingineria?
S.C.L. Absolvenților de la Borca le transmit, în primul rând, să aibă încredere în ei și în rădăcinile lor. Venim dintr-un loc cu oameni gospodari, dârzi și muncitori, iar aceste valori sunt cea mai bună fundație pentru orice drum veți alege.
De ce să alegeți ingineria? Pentru că ingineria nu este doar despre formule și calcule, ci despre puterea de a crea, de a construi și de a lăsa ceva palpabil în urma ta. Este profesia care vă oferă independență, un viitor sigur și satisfacția de a spune: »Această mașină, acest sistem sau acest proiect funcționează și datorită mie.« Într-o lume care se modernizează într-un ritm amețitor, inginerii sunt cei care proiectează viitorul. Vă aștept cu drag să vă continuați parcursul la facultate și să demonstrați din nou că de la Borca pleacă oameni de o valoare deosebită!
Nu închei fără să-ți adresez invitația de a veni în amfiteatrul liceului și a spune elevilor povestea ta de reușită acolo unde ți-ai dorit să ajungi. Îți mulțumesc că ai stat de vorbă cu mine!
Iolanda LUPESCU
Accept cu deosebită bucurie invitația! Va fi o adevărată onoare și o emoție aparte să revin în amfiteatrul liceului și să le vorbesc tinerilor de astăzi. Vă mulțumesc și eu pentru oportunitatea acestui dialog și pentru gândurile bune!
Cu stimă, s.l.dr.ing. Ștefan C-tin LUPESCU
