Monoxidul de carbon, denumit în societatea contemporană și „Ucigașul tăcut”, reprezintă o combinație într-un atom de carbon și un atom de oxigen. Este descris ca fiind un gaz incolor, inodor, ușor difuzibil, insipid și cu o densitate egală cu cea a aerului.
Multitudinea studiilor realizate de-a lungul timpului consacră faptul că intoxicația cu monoxid de carbon este una dinte cele mai frecvente cauze de deces. Sursele de monoxid de carbon sunt foarte diverse, cea mai cunoscută, fiind arderea incompletă a cărbunilor și hidrocarburilor. Din această categorie, putem enumera: sobe defecte cu triaj necorespunzător, sobe de fontă supraîncălzite, mașini de gătit pe gaz, plasate în spații închise, gaz de eșapament, incendii și nu în ultimul rând, minele.
Decesul survine în funcție de concentrația de monoxid de carbon din oxigen, estimându-se un anumit interval de timp. În situația în care concentrația este de 0.1 %, decesul va surveni în aproximativ o oră, dacă este de 1%, omul va deceda într-un interval de timp de 15-20 de minute, iar în contextul în care concentrație estede 10% sau mai mare, decesul survine într-un timp foarte rapid.
Pe cât de folositor este acest gaz în societatea în care trăim, fiind utilizat pentru combustibili, precum gazul de generator sau pentru obținerea fontei, pe atât de nociv este pentru organismul uman. Toxicitatea acestui gaz este influențată de o serie de factori, precum: concentrația din aer, durata expunerii, dar și debitul cardiac. Viteza cu care sângele absoarbe monoxid de carbon „depinde de volumul respirator și de debitul cardiac”.
Una dintre cele mai pertinente concluzii existente în urma studiilor efectuate marchează faptul că viteza de absorbție a acestui gaz crește ca urmare a exercițiului fizic. Din punct de vedere statistic, cele mai expuse persoane în cazul intoxicației cu monoxid de carbon sunt: femeile gravide, inclusiv fătul, copiii, bătrânii, fumătorii, dar și persoanele cu afecțiuni cardiace. La celălalt pol, există prezumția conform căreia persoanele supraponderale sunt mult mai rezistente la acțiunea acestei otrăvuri de natură gazoasă.
Monoxidul de carbon este foarte greu de detectat, simptomele produse sunt în mare parte nespecifice. Acesta pătrunde în organism pe cale respiratorie, ajunge în sânge, se fixează de hemoglobină, formând ceea ce în literatura de specialitate poartă denumirea de carboxihemoglobină, care nu este capabilă să transporte oxigenul. O cantitate mică se dizolvă în plasmă, iar eliminarea acestuia se realizează tot prin intermediul căilor respiratorii.
Simptomele sunt foarte diferite în funcție de concentrația gazului existent, dar și de durata expunerii. Astfel, inițial, simptomele care apar sunt: dureri de cap, greață, slăbiciune, amețeală, tulburări de vedere, confuzie, somnolență, dificultăți de concentrare, iar cu cât durata de expunere este mai îndelungată cu atât simptomele sunt mai diversificate, precum: ritmul cardiac crește, apar vărsăturile, tensiune arterială, respirația devine mult mai rapidă, iar la copii apar durerile abdominale. Intervenția în timp util este cea care face diferența dintre viață și moarte.
În cazul unei astfel de intoxicații, primele acțiuni pe care trebuie să le avem presupun evacuarea persoanelor aflate în acel loc rapid spre un loc deschis, la aer curat. Trebuie contactat imediat un serviciu de urgenţă. Principalul tratament, în unele studii, apărând ca unicul tratament este administrarea oxigenului. Unele complicaţii (cardiace sau neurologice) pot apărea tardiv, la câteva zile sau chiar săptămâni, astfel că este importantă prezentarea la medic pentru controale periodice ulterioare.
Intoxicațiile cu monoxid de carbon sunt cele mai frecvent întâlnite iarna. Pe fondul unor lipsuri, unele persoanele apelează la încălzirea forțată, lăsând ochiul aragazului deschis pentru a se încalzi mai repede sau folosirea unor sisteme de încălzire improvizate. Pentru prevenirea intoxicaţiilor cu monoxid de carbon, toate sistemele de încălzire trebuie să fie corect instalate, întreţinute şi verificate periodic, pentru a avea o bună ventilaţie. Coşurile, hornurile, ţevile de evacuare trebuie şi ele verificate lunar.
Încăperile trebuie aerisite des și este recomandat să fie instalate detectoare de monoxid de carbon, pentru depistarea concentraţiilor crescute de gaz, însă acestea nu au dat întotdeauna rezultate. Autovehiculele nu trebuie puse în funcţiune într-un spaţiu închis, căci acumulările de gaze se produc destul de rapid. Se recomandă să nu fie lasată mașina cu motorul pornit, chiar dacă ușa garajului este larg deschisă.
În ceea ce privește șansele de supraviețuire în caz de intoxicație cu monoxid de carbon, acestea, sunt variabile în funcție de situație. Doi pioni foarte imporanți care fac diferența dintre viață și moarte în cazul intoxicațiilor cu moxid de carbon sunt: concentrația acestui gaz în încăperea respectivă, dar și durata de expunere.
Literatura de specialitate antamează ideea conform căreia „riscul crește în cazul expunerii îndelungate la o concentrație de monoxid de carbon mai mică decât la o expunere de lungă durată la o concentrație mai mare”. Statistic, 30% din intoxicațiile severe cu monoxid de carbon produc decesul. În cazurile de supraviețuire, de cele mai multe ori, autorii unui asememea incident au tulburări neurologice sau tulburări de personalitate.
Medicii recomandă cel mai adesea pentru salvarea vieții în caz ce intoxicație cu acest gaz letal, achiziționarea și montarea detectoarelor de monoxid de carbon, chiar dacă sunt costisitoare. Un prim simptom în cazul intoxicației este somnolența puternică, de aceea, un alt sfat din partea specialiștilor este de a ne deplasa în spații deschise, cu aer curat, iar mai apoi apelul la numărul de urgență. În România, intoxicațiile cu monoxid de carbon sunt frecvente, producându-se accidental, din neglijența persoanelor.
Pentru a putea stabili cu exactitate care sunt șansele de supraviețuire, analizăm câteva evenimente produse în România. Astfel, în anul 2016, presa națională aducea la cunoștința populației faptul că în orașul Bacău se produsese o tragedie și anume un cuplu din Sascut, județul Bacau și vecinul acestora, descoperiți fără suflare într-un beci, cei trei, decedând din cauza intoxicatiei cu monoxid de carbon emanat de vinul aflat in fermentație.
Analizând contextul în care s-a produs acest eveniment trebuie să menționăm faptul că decesul a survenit accidental, din neglijența persoanelor care aleg să depoziteze butoaie cu borhot în camere neaerisite și care au o suprafață mică.
Moartea produsă de intoxicația cu monoxid emanat de fermentație este foarte periculoasă deoarece în cazul în care în încăpere există o concentrație semnificativă, o singură inhalare este suficientă pentru ca persoana să se probușească inconștinentă. De obicei, victimele sunt multiple în aceste cazuri deoarece nu conștientizează pericolul și încercă să salveze o altă persoană, în loc de salvarea propriei persoane. În popor, despre persoanele care mor intoxicate cu monoxid de carbon se spune faptul că „seamănă cu un om viu”, specific, fiind și cazului de mai sus.
Literatura de specialitate a prezentat un caz de intoxicație cu monoxid de carbon considerată act suicidal, însă la care se poate apela și în cazul unei omucideri. „Cu ajutorul unui furtun din cauciuc, gazele de eşapament, care conţin o cantitate mare de monoxid de carbon, se introduc în interiorul autovehiculului, unde se află sinucigaşul”.
Observaţiile practice, dar și experimentale concretizează faptul că în câteva minute în interiorul autovehiculului concentraţia ajunge până la 1%. În astfel de condiţii moartea individului survine în câteva minute. Concentraţia de carboxihemoglobină constată în sângele acestor persoane depăşeşte, în toate cazurile, valorile letale. Din punctul meu de vedere, șansele de supraviețuire în cazul intoxicației cu monoxid de carbon sunt minime. În cele mai multe cazuri, persoanele nu mai pot ieși din zona în care se află sursa de gaz letal. Având în vedere că are o caracteristică destul de nocivă, în sensul în care acest gaz nu miroase, ar trebui, de fiecare dată când pătrundem într-o zonă să verificăm sursele, precum: sobe, centrale, aragaz, vehiculul care se află în loc închis etc.
Având în vedere secolul în care trăim și anume secolul vitezei, când orice este mai important decât sănătatea, majoritatea dintre noi nu luăm în calcul o asemenea ipoteză. De aceea, purcedem cu încredere în acele zone, fără a ne gândi că ni se poate întâmpla ceva.
Șanse de supraviețuire există, dacă acea concentrație de gaz toxic este mică sau dacă durata expunerii este una limitată în timp, însă, în multe situații, aceste intoxicații se produc, din păcate, în somn, iar șansa de supraviețuire ar putea veni din partea unei persoane străine care descoperă situația existentă.
Ca și în celelalte cazuri de moarte accidentală și intoxicația cu monoxid de carbon joacă acea carte a norocului. Recomandarea în acest sens, pentru a evita acestă moarte inodoră, ar fi cea care presupune montarea unui detector de gaze, pentru ca șansele de supraviețuire în aceste situații să atingă un nivel ridicat.
Georgiana APOPEI
