Răsplata dispreţuitoare
Euclid, fire modestă şi generoasă, dispreţuia totuşi interesul exagerat pe care îl manifestau unii pentru utilitatea practică a geometriei, pentru obţinerea unor foloase imediate din studiul acesteia. În legătura cu acest fapt, I. Stobaeus a scris următorul episod: Cineva care a început să studieze geometria în şcoala lui Euclid, după ce a învăţat prima teoremă l-a întrebat: „Dar ce folos voi avea eu învăţând aceste lucruri?”. Atunci Euclid şi-a chemat sclavul şi i-a zis: „Dă acestuia 3 oboli, fiindcă el vrea să câştige din ceea ce învăţă!”.
Descartes şi ducele
Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, văzând pe Descartes mâncând trufandale, îi zise în batjocură:
–Cum, şi filozofii mănâncă lucruri atât de bune?
–De ce nu? Îi răspunse Rene Descartes îţi închipui poate că natura a creat lucruri delicioase numai pentru proşti?!
La cină
După o legendă, se spune că un prieten lui Newton, doctorul William Stukeley, a fost invitat de savant să cineze împreună. Uitat în sufragerie, doctorul aştepta cu nerăbdare ca Newton să apară din cabinetul său de lucru. Dar vremea trecea, apetitul lui Stukeley se mărea şi cum era singurul invitat doctorul birui în cele din urmă canoanele, se aşeză singur la masă şi consumă la repezeală un pui bine rumenit. Sătul, Stukeley acoperi farfuria cu vestigiile puiului cu un clopot de argint şi plecă.
Într-un târziu, îşi făcu apariţia în sufragerie şi Newton care, îndreptându-se grăbit spre masă, declară însoţitorilor că are o poftă de mâncare straşnică. Se aşeză la masă, ridică iute clopotul de argint, dar zărind oasele puiului, se sculă şi, lovindu-se cu palma peste frunte, zise:
–Poftim, am uitat, cinasem! Şi se înapoie în grabă în cabinetul de lucru.
Stăruinţa
Jean d’Alembert, care ştia atâtea, n-a profesat niciodată. Se povesteşte că un tânăr, care începuse studiul calculului infinitezimal, întimpinând nişte dificultăţi s-a adresat, cerând lămuriri lui d’Alembert. Răspunsul a rămas celebru:
“Mergi înainte, te vei lămuri singur mai târziu!”.
Ultimul cuvânt
O istorioară biografică redă următorul episod: matematicianul CharIes Bossut zăcea pe patul de moarte înconjurat de membrii familiei, fără a răspunde la vreo întrebare.
În camera muribundului a intrat un prieten intim al său. Când i s-a explicat starea bolnavului, acesta a spus:
–Aşteptaţi, o să vorbească îndată. Şi se apropie de patul de suferinţă al prietenului, şoptindu-i:
–Cât fac 12 la pătrat?
-144! Răspunse matematicianul: acesta a fost ultimul său cuvânt.
Ampere – savantul distrat
Într-o zi, fizicianul şi matematicianul Andre-Marie Ampere, plecând de acasă, a lăsat pe uşa locuinţei un bilet pe care a scris: „Domnul Ampere nu este acasă; vă rog să veniţi înspre seară”. După câtva timp, Ampere s-a întors acasă şi văzând biletul, a plecat din nou în oraş pentru a reveni mai spre seară.
Numărul de telefon cu proprietăţi ascunse
O cunoştinţă lui Einstein l-a rugat să-i telefoneze într-o chestiune, menţionând:
-Numărul meu de telefon este insă foarte complicat. De aceea vă rog să vi-l notaţi: 24361.
–De ce-i complicat? – s-a mirat Einstein – e doar două duzini şi 19 la pătrat.
Formula înţelepciunii
Într-o scrisoare către un prieten al său, Albert Einstein, deşi într-o vreme dificilă pentru existenţa sa (1901), scria cu umor:
„Am descoperit formula înţelepciunii vieţii. Ea se exprimă prin ecuaţia:
X = A + B + C, unde X = succesul în viaţă, A = munca, B = odihna şi C = stăpâneşte-ţi limba!”.
Dumitrina ERHAN
