Interviul lunii noiembrie: George Sărluceanu, muzicianul activist

George Sărluceanu – grințieșean din Galați

– Cine este George Sărluceanu? Cum a devenit grințieșean George Sărluceanu? Care este formula de succes prin care o comunitate te acceptă, te susține și te iubește?

– M-am născut în Galați între Dunăre și Brateș și am copilărit frumos, în mijlocul naturii și mai mult pe apă decât pe uscat. Dragostea pentru libertate și natură este o moștenire de familie, toți strămoșii și părinții mei fiind oameni care trăiau din roadele pământului și ale apei. În orașul în care m-am născut, a avea barcă la malul Dunării era o necesitate, mare parte din hrana noastră, a familiei, însemna peștele pe care îl prindeam în plase. Asta era mâncarea de bază, chiar dacă părinții mei erau oameni vrednici și creșteau animale, niciodată în copilărie nu am mâncat lapte pe săturate pentru că vaci nu aveam voie să creștem. Am mâncat lapte pe săturate după revoluție când a început să fie la liber în magazine. La vârsta de 24 de ani m-am mutat în București împreună cu cea care a devenit doamna Marina Sărluceanu, unde am locuit mai bine de zece ani, timp în care am pus bazele și mi-am construit cariera de artist, compozitor, interpret și producator de muzică în Trupa „Spin”. Grințieșul m-a adoptat în 2008 când împreună cu familia, Marina și Theo, am făcut un popas de vreo zece ani în aceste locuri minunate, unde am găsit și apa, element esențial în viaţa mea, și munte, libertate, prieteni. Nu cred că toată lumea mă iubește, dar eu am făcut cât de mult am putut pentru comunitatea care mi-a dăruit o foarte frumoasă parte din viața mea și nu cred că voi înceta vreodată să dau tot ce pot pentru a ajuta oamenii să aibă o viață mai bună. Am făcut și cântece pentru Grințieș ca producator și interpret, am învățat copiii să cânte la chitară și să se bucure de natură. Am scos cred că mai mult de 100 de copii pe apă în toți anii ăștia și i-am învățat și pe ei să iubească natura. Copil fiind, eu am văzut cu ochii mei cum Dunărea se polua an de an odată cu apariția PET-urilor, dar imaginile și situațiile pe care le-am trăit pe malul lacului la Ceahlău au fost trigerul care a declanșat revolta sufletească ce m-a îndemnat să devin „eco warrior” și să mă pun în slujba protejării apelor.

 Trupa Green Ties, albumul Eu și… Cerul albastru

-La ediția din acest an a Festivalului Haiducilor ați mărturisit că multe din melodiile de pe albumul „Eu și… Cerul albastru” au fost compuse la Grințieș. Dorința de libertate, nonconformismul, conexiunea cu natura, curajul de a-ți asuma propriul drum, propriul destin sunt mesaje transmise explicit, cu sinceritate și bucurie în versurile cantautorului George Sărluceanu.

– Toate cântecele mele ca autor sunt reale, au subiecte trăite care m-au durut sau m-au bucurat. Îi mulțumesc zilnic lui Dumnezeu că mi-a dat harul prin care pot să le aștern pe hârtie și să le cânt, am făcut dintr-o pasiune o meserie, de fapt este tot o formă de a-mi exprima libertatea de care mă bucur și mi-o apar. În cântecele mele mereu sunt conectat cu natura, peisajele de neuitat și momentele frumoase trăite în Grințieș m-au inspirat și s-au materializat în cântece, sunt puține locurile din lume pe care le-am vizitat și care m-au inspirat, deși erau frumoase. Grințieșul, în schimb, este un loc de inspirație maximă. Melodia care dă titlul albumului „Eu și cerul albastru” i-a fost dedicată lui Ivan Patzaichin la împlinirea vârstei de 70 de ani.

NU DOAR MUZICĂ… Evenimentul Water Fest și  prietenia cu Ivan Pațaichin

-În ce an ați început proiectul Water Fest?  Care a fost scopul/scopurile inițiale?

– Ivan a fost idolul copilariei mele, cumva am copilărit în casa fratelui său vitreg, unde, în adolescența mea se întâmplau toate petrecerile, era chiar în cartierul în care locuiam. Pe Ivan l-am cunoscut încă de când locuiam în București și asta pentru că era un iubitor de muzică și venea la concertele noastre. În 2018 i-am făcut propunerea să se alăture mișcării Water Fest și a acceptat pe loc fără nicio rezervă, din acel moment el a fost îngerul meu păzitor în toate momentele dificile. Cu ajutorul și credința lui am ajuns până la ministrul Mediului în 2019, fiind și momentul în care Ivan a fondat Alianța Apele Unite ale României și eu am fost cooptat, devenind activist de mediu cu acte în regulă, ca să spun așa.

George Sărluceanu-omul faptelor, nu al vorbelor goale

-Activist înflăcărat pentru protecția mediului, v-ați implicat în ultimii ani în diverse proiecte în domeniul ecologiei în calitate de organizator, implicând în acțiuni de conștientizare, responsabilizare și ecologizare voluntari din diferite medii. Ne referim la campania Start ONG sau/și la Tabăra de ecologizare Water Fest.

– Water Fest face pentru comunitatea din Ceahlău ceea ce a făcut Rowmania pentru Tulcea și pentru Deltă, o dezvoltă, o ajută să înțeleagă importanța apei pentru bunăstarea oamenilor. Water Fest Ceahlău este pentru mine cea mai mare campanie de conștientizare a oamenilor în ceea ce privește protejarea apei. Pentru că pe tot parcursul anului mă întâlnesc cu tot felul de oameni care apreciază implicarea mea în problemele de mediu și le povestesc de frumusețea locurilor și de problemele din zona Ceahlău – Grințieș, atrag empatia lor și mă susțin cu prezența fizică la evenimentele pe care le fac. Prin faptul că mie nu îmi este rușine să adun PET-uri îi conving și pe ei să facă acest lucru, am observat că de fapt la ei există o stare latentă de a se implica în astfel de acțiuni, dar le lipsește trigger-ul și atunci apar eu… Toți cei care vin împreună cu noi au convingerea că țara asta trebuie să fie mai curată și trebuie să facem acțiuni concrete. Iar ca să fie și mai frumos de multe ori ambalez reușitele noastre în muzică cu mesaje despre natură și unitate.

Proiecte de viitor: muzică și educație

-Ați continuat să oferiți educație muzicală copiilor, cursurile de chitară de la Grințieș s-au transferat acum în studioul Green Ties din București. Este unul din proiectele de viitor ale lui George Sărluceanu?

-Educația este până la urmă lucrul cel mai important în evoluția noastră, este clar că toate problemele pe care le avem se trag din lipsa ei, înțelegând asta îmi doresc și fac tot posibilul ca în jurul meu să am copii și oameni cât mai informați, pregătiți și deschiși la învățare și implicare – voluntariat. Cursurile de muzică sunt cursuri de atitudine, de libertate de exprimare, eu nu îi învăț ce sau cum să cânte, eu îi învăț să cânte ce vor ei și să fie liberi. În viitor artiștii trebuie să fie implicați în problemele de mediu pentru că potențialul lor de a transmite mesaje și de a conștientiza un număr mare de oameni este imens, iar artiștii, pentru a avea substanță trebuie să poarte un stindard. Dacă în anii trecuți muzica era asociată cu libertatea de orice fel, acum este momentul să se nască prin muzică un curent care să lupte pentru mediu și pentru viață sănătoasă.

Cristina CHIRILĂ