La sfârşitul acestei săptămâni va apărea în format tipărit cel de unsprezecelea număr al revistei noastre. Ne apropiem de finalul primului an de apariţie într-o serie nouă şi împlinim datoria noastră către cititorii noştri abonaţi. Urmează un necesar bilanţ, un necesar sondaj printre cititorii noştri şi vom hotărî dacă păşim într-in nou an cu „Ecoul Munţilor”.
Până atunci, vă oferim trei citate care, considerăm noi, definesc truda şi motivaţia noastră în acest demers publicistic. Am urmat îndemnul lui Alecu Russo, marele om de cultură şi purtător al unor idei revoluţionare paşoptiste generoase, care, în anul 1839, tânăr magistrat fiind în Piatra-Neamţ a lăsat forfota oraşului şi a plecat să străbată munţii Neamţului, să cunoască oamenii, locurile, faptele, legendele: “Ce-mi pasă mie moldovan ruginit de scenele voastre din Italia, de serile voastre pariziene, de amintirile voastre din străinătate, de fantomele voastre nemţeşti, de comediile voastre traduse şi imitate! Zugrăviţi-mi mai curând o icoană din ţară, povestiţi-mi o scenă de la noi, pipărată sau plină de poezie, o mică scenă improvizată, căci bunul şi răul, simplul şi emfaticul, adevărul şi ridicolul se întâlnesc la fiecare pas” (Alecu Russo, Piatra Teiului, în „Călători români paşoptişti”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1989, p. 172).
Într-un studiu din anul 1934, Gheorghe Ungureanu îşi mărturisea mulţumirea că a putut să prezinte consătenilor săi istoria adevărată a Palatului Cnejilor, a Mănăstirii Pionul, a Mănăstirii Hangu-Buhalniţa, a Schitului Sahastru şi Cerebuc. El spera: „Poate cu timpul, toţi acei care au dragoste pentru nepreţuitele frumuseţi ale Văii Bistriţei moldoveneşti vor contribui la tipărirea unei monografii care să cuprindă, pe lângă istoria tuturor monumentelor de pe această vale, şi fotografiile oamenilor bătrâni, ale caselor, bisericilor şi peisagiilor de astăzi, ca să rămână mărturie pe viitor” (Gh. Ungureanu, Mănăstirea Pionul sau Schitul Hangu şi ruinele Palatului Cnejilor Cantacuzini, în „ALPR”, Piatra-Neamţ, 1933-1934, p. 114).
Domnul academician Dinu C. Giurescu, în postfaţa la una dintre cărţile noastre referitoare la această regiune, scria: “Astăzi oamenii ştiu prea puţine despre locurile în care trăiesc. La sfârşit de săptămână, după ce ajung într-o aşezare turistică sau altundeva, ei stau acolo şi prea puţini au curiozitatea să cerceteze împrejurimile. Când e vorba de fapte, de oameni, de întâmplări din trecut, uitarea se întinde mai pretutindeni până la nefiinţă”. (D. Dieaconu, La poale de Ceahlău, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2006, coperta IV).
Daniel DIEACONU
