joi, noiembrie 21
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin

9 noiembrie 2023. Conform dorinţei sale, Ion Asavei a fost înmormântat în satul părinţilor săi, Bradu, comuna Grinţieş. Au fost alături de el în acest ultim drum pământesc al trupului localnici şi mai mulţi apropiaţi de ai săi de la Bicaz şi de pe valea Bicazului, în special profesori, dată fiind legătura strânsă pe care acesta a avut-o cu şcolile. Un grup destul de numeros a fost al colegilor săi de la Liceul Borca. A fost un om bun şi mulţi oameni buni au fost alături de familia îndurerată. Au fost alături colegii din presă Valentin Bălănescu, Daniel Vinca, Claudiu Pipirigeanu. La biserica din satul Bradu au ţinut să ia rămas bun prin scurte cuvântări:

-profesoara Mihaela Apetroei, care a insistat pe sprijinul necondiţionat pe care îl primeau elevii şi profesorii bicăjeni de la bibliotecarul şi ziaristul Ion Asavei;

-ziarista Camelia Varvara, fosta colegă de presă, care a dorit să aducă mulţumirile ei pentru sprijinul primit în anii de gazetărie de la „Monitorul de Neamţ”;

-preotul Toader Ropotoaia din Bicazul Ardelean, care şi-a amintit de numeroasele manifestări culturale de la Biblioteca Bicaz;

-preotul Emilian Căruceru, fost elev al doamnei Asavei, care a menţionat contribuţia domnului Asavei la manifestarea comemorativă de la Brateş în memoria soldaţilor căzuţi pe acele locuri;

-preotul Mihail Popa din Dodeni, un apropiat al bibliotecii, care a aflat în domnul Asavei „un frate mai mare”;

-preotul Celestin Ignat de la Bradu care a vorbit despre familia domnului Asavei de la Grinţieş, strămutaţi aici odată cu apariţia lacului la Bistricioara;

-poetul Mihai Coşerariu, prieten apropiat, care a oferit celor prezenţi o sensibilă poezie:

CÂNTEC PENTRU ION ASAVEI

(Marius Mihai Coșerariu)
Miroase a toamnă târzie
Și-un vânt nemilos se ascute,
Poema tristeții se scrie
În valuri de lacrimi tăcute.
Durerea înfrânge sărutul,
Iar noaptea scufundă Bicazul,
Noiembrie-și cere tributul
Ce scaldă în lacrimi obrazul.
Copacii cei goi se înclină
Și plânge pământul și Cerul,
Că azi s-a mai stins o lumină:
 Asavei- Boemul- Boierul.
S-a stins între ziduri de gheață,
Cum Soarele-n beznă se stinge,
Plecând într-un loc cu verdeață
În care iubirea învinge.
Albastrul senin din privire
Și pletele-i dalbe, rebele,
De azi, ne vor fi amintire,
Și-o rază zburând printre stele.
De astăzi, cu toții vom pune
În fața mândriei și slavei
La loc de cinstire, un nume:
Poetul și Omul Asavei.
Cu lacrimi de sânge va scrie
Poeme-mbrăcate-n veșminte,
Ce-or sta peste timp mărturie,
Etericul „joc de cuvinte”.
Curând, o să vină Crăciunul
Cu triste ninsori și colinde,
Căci anul acesta, Preabunul,
Steluțe în Cer va aprinde.
Miroase a mir și-a tămâie
În noaptea cea sfântă, măiastră,
Gutuia din geam, amăruie,
Îl plânge și ea, la fereastră.
Iar noi, printre lacrime grele,
Vom plânge, cum plânge pianul
Și, triști, vom privi către stele
Visând ce vom face la anul…
Dumnezeu să te ierte, domnule Asavei!
Daniel Dieaconu
Share.

Un comentariu

  1. Am trecut pe la Biblioteca din Bicaz cu foarte multi ani in urma, iar acest om mi-a ramas intiparit pe retina! Boem, un om care te inspira. Practic, se confunda cu biblioteca din Bicaz. Cu siguranta mai avea multe lucruri frumoase de spus! Dumnezeu sa il odihneasca!

Leave A Reply