În toamna lui 2021, profesorul Dorel Rusu a părăsit această lume. Au rămas în urma sa cărţile scrise, articole numeroase publicate, o gospodăria mare şi o familie îndurerată.
Dorel Rusu s-a născut la data de 13 ianuarie 1944, în satul Poiana Borcii. A urmat cursurile primare, gimnaziale şi liceul la Borca, apoi Facultatea de Filologie la Bacău. A fost profesor, director, profesor-consultant la Casa de Copii de la Mănăstirea Petru-Vodă. A lucrat şi miner în subteran în mina de uraniu din comuna Crucea, iar ca primar al comunei Poiana Teiului a contribuit la fondarea în Poiana Haşca a Mănăstirii „Petru Vodă” de către părintele Iustin Pîrvu.
A scris numeroase articole în ziare ca „Telegraful de Neamţ”, „Ecoul Munţilor”, „Mesagerul de Neamţ”, „Monitorul de Neamţ” ş.a.; în reviste ca „Biblioteca din Nord” – Borca, „Catharsis” – Grinţieş, „Piatra Corbului” şi „Valea Muntelui” – Bicaz, „Ţara Hangului” – Hangu ş.a.
A participat la realizarea mai multor lucrări apărute pe Valea Muntelui despre viaţa locuitorilor zonei. „Cântecul speranţei şi al libertăţii. Viaţa lui Grigore Caraza” a fost publicată în 2007, iar în 2011 a participat la simpozionul organizat la Bicaz cu un studiu dedicat luptătorilor anticomunişti din munţii Neamţului. În 2013, a realizat un capitol dedicat rezistenţei şi represiunii de pe Valea Muntelui pentru volumul „La poalele Pionului – comuna Ceahlău – monografie”.
Dorea să realizeze o Trilogie – „Genţiana”, care ar fi trebuit să cuprindă volumele „Octogonul Speranţelor” (cartea a II-a) şi „Freamătul Bistriţei” (cartea a III-a). A reuşit să ducă până la capăt doar „Steaua blestemată”, cartea I, cu două volume vaste.
Este o lucrare monumentală şi părerea de rău a cititorului este dată de faptul că autorul nu a avut timpul necesar să valorifice toată munca sa de documentare prin celelalte două volume ce ar fi trebuit să apară.
Daniel DIEACONU