Despre Simion Florea Marian am aflat recent. Impresionată de interesul și activitatea acestuia dedicate studiului de specialitate pe care l-am urmărit, nu m-am putut abține să nu scriu câteva lucruri.
Mi s-a recomandat să caut cartea Botanica Poporană Română și așa am descoperit că în anticariate lipsește (datorită unei asidue căutări de mulţi cei intersaţi) și în cazul în care s-ar fi găsit, ar fi avut „un preț”. Acesta este punctul de plecare în căutarea. Cine este de fapt Simion Florea Marian?!
Născut la 1 octombrie 1847 la Ilișești, judeţul Suceava, în Ducatul Bucovinei de atunci, ce aparţinea Imperiului Habsburgic, a avut șansa de a studia continuu până la vârsta de 60 de ani, când la 24 aprilie 1907 a încetat din viață. Asemeni lui, consider că omul trebuie să înveţe toată viaţa. În acești ani a fost pe rând, preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (1877), Siret (1877-1873); profesor de religie la Seminarul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresbiter (1903); 1881 membru activ al Academiei Române, membru în Societatea Geografică Română și Societetea Istorică Română din București, membru în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, colaborator al revistelor „Junimea literară” și „Dacia” din Cernăuți.
Considerat unul dintre cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lasă posterității o neegalată operă în literatura de specialitate: culegeri de folclor din toate ținuturile, monografii despre sărbători, despre datini, ornitologie, botanică, cromatică. Prin operele sale de specialitate a pus baze științifice folclorului românesc sub toate dimensiunile. Oferim câteva exemple: „Poesii populare din Bucovina” (1869), „Descântece poporane române” (1878), „Răsplata (Povești din Bucovina)”, „Hore și chiuituri din Bucovina” (1910), „Cromatica poporului român” (1882), „Ornitologia poporană română” (1883), „Nunta la români, Studiu istorico-etnografic comparativ” (1890), în manuscris„ „Botanica poporană română” (12 volume), „Sărbători la români”, „Colinde din Bucovina și Ardeal”, „Doine ostășești”, „Cimilituri”, „Portetul lui Miron Costin, marele logofăt și cronicar”; „Domnia lui Ștefan Voievod cel Viteaz… și a lui Tomșa” (1904, Suceava) și foarte multe alte opere cu care nu vreau să vă mai plictisesc, dar care cu siguranță merită descoperite, precum și o abatere din programul nostru încărcat, pe Aleea Simion Florea Marian la nr. 4, Suceava…
Petronela BORTIŞCĂ
