Aurora Capșa, căsătorită Turcu, a fost cea care a sprijinit și încurajat mereu pe istoricul și filologul Constantin Turcu, asumându-și rolul său de soție devotată și profesoară de geografie și mai apoi de muzeograf la Palatul Culturii.
Fiica lui Gavril Capșa, directorul Liceului „Petru Rareș” din Piatra Neamț, a fost ea însăși etnograf pasionat, cercetând portul popular autentic, ocupațiile și tradițiile locuitorilor Văii Bistriței.
Am cunoscut-o pe mătușa mea în copilărie, atunci când ne vizita familia, împreună cu soțul său, Constantin Turcu, la Sabasa.
Venea destul de des, fiind interesată de costumele naționale autentice de pe valea Bistriței, de ocupațiile gospodarilor de la acea vreme, mai ales fiind intersată de plutărit. Pleca apoi în vizite la săteni, fiind însoțită de preot Vasile Gheorgheasa, cumnatul său. Un interes deosebit arăta familiei Bobâlcă, familie cunoscută în zona Neamțului și mai departe, pentru talentul şi pasiunea cu care lucra bundițele și cojoacele specifice zonei.
Cercetările sale se concretizează în achiziții de costume naționale pentru muzeu și într-o lucrare intitulată – „Plutăritul pe Valea Bistriței”, apărută în 1931.
Cu tact deplin, lăsa soțului său spațiul și timpul necesar cercetărilor sale, fiind ea însăși înclinată spre studiu. O gospodină desăvârșită, o artistă în ceea ce privește lucrul de mână, îndeosebi, broderie artistică. În timpul liber, lucra fețe de masă, naproane, fețe de pernă, cu un gust al culorii și formelor, deosebit de armonios.
În tulburarea vremurilor războiului și a instalării comunismului, Aurora Capşa-Turcu a dat o parte din lucrările sale brodate în schimbul unei cruci pectorale episcopale din aur. Creștină devotată, o dăruiește apoi Înalt Preasfinției Sale, Patriarhului Iustin, pentru binecuvântarea și pentru pomenirea familiei sale.
Trece în lumea drepților în anul 1973, fiind înmormântată în satul natal, Români. Lasă în amintirea celor ce au cunoscut-o modelul unei desăvârșite doamne, elegantă în gând, vorbă și faptă.
Doina GHEORGHIASA
