200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu

Centrul de Informare și Documentare al Liceului ”Mihail Sadoveanu” Borca a fost gazda unui simpozion dedicat eroului național Avram Iancu (născut în 1824 la Vidra de Sus, Alba), la care a participat clasa a XII-a C și invitatul Mihai Ifrim, preot la parohia Sabasa, Borca.

În 1848 soseau în Ardeal veștile despre revoluția din Ungaria. Tinerii maghiari din Târgu Mureș, unde se afla și Avram Iancu, proaspăt absolvent al Facultății de Drept din Cluj, ”canțelist” la Tabla regească, au organizat o manifestație patriotică, pentru a serba proclamarea libertății. Avram Iancu a crezut că libertatea maghiarilor va însemna libertate și pentru români. Se va convinge că revoluționarii maghiari voiau libertate numai pentru națiunea lor și unirea Ardealului cu Ungaria. Avram Iancu a trăit o dezamăgire, s-a delimitat de orice legătură cu tinerii maghiari și și-a exprimat clar dorința ca și națiunea română să beneficieze de libertăți egale cu ale maghiarilor din Transilvania. I-a convins pe moți să i se alăture, pentru a apăra Munții Apuseni, care s-au transformat într-o fortăreață. Moții erau slab înarmați, majoritatea erau lăncieri, hrana, hainele erau puține, dar au ținut piept răsculaților maghiari cu un spirit de sacrificiu care i-a făcut să câștige rând pe rând atacurile dușmane. S-a declanșat un adevărat război civil, care a încetat doar prin intervenția armatelor austro-rusești. Guvernatorul Transilvaniei îl recompensează bănește pe Avram Iancu, dar el refuză. Banii vor fi folosiți, totuși, la înființarea unei societăți literare, având ca scop cultivarea limbii române.

Împăratul Francisc Iosef îi oferă la rândul său o recompensă, pe care Avram Iancu o refuză. El voia să i se semneze cererile pentru națiunea sa, ceea ce nu s-a întâmplat. Dezamăgit și bolnav, Avram Iancu pleacă în munți, printre moții săi, unde-și va găsi sfârșitul la 48 de ani, pe prispa unei case. I s-a spus ”Crăișorul Munților”, iar moții l-au urmat însuflețiți de puterea lui de a-i conduce, de dorința de redeșteptare națională și de a nu ceda nici unei presiuni din partea maghiarilor. I-am întrebat pe tinerii prezenți dacă în zilele noastre mai sunt asemenea eroi și răspunsul nu a fost unul negativ. Dar tot ei au precizat că există eroi, dar într-un număr mic. Părintele Mihai Ifrim a vorbit despre patriotism și naționalism, stârnind întrebări. Ca să fii patriot, trebuie să ai o identitate culturală și sufletească, să îl ai pe Dumnezeu alături, să ai rădăcini, părinți, familie, comunitate, țară. Să- ți dedici energia și să faci sacrificii pentru țară. Discuțiile pe această temă nu aveau cum să se sfârșească într-o singură oră dedicată aniversării lui Iancu. Sperăm să ne reîntâlnim. Și ca să terminăm ora într-o notă optimistă, am ascultat ”Marșul Lui Iancu” în interpretarea corului ”Tronos”.